Soneria de la intrare o intrerupe din citit. Era a treia oara cand citea aceeasi carte, dar nu se plictisea niciodata de ea.
O silueta intunecata se misca nerabdatoare pe dinafara usii de sticla mata. Cu mana tremurand, apasa pe clanta. Era prea tarziu sa fuga inapoi in camera ei. Mana lui o apuca de incheietura, in timp ce ochii lui o fixara impunator.
-Ce cauti aici?
-Pot intra?
Ii dadu drumul la mana si ea ii deschise usa larg. Se duse inaintea lui pe a doua treapta a scarilor, asezandu-se cu genunchii la piept. Si inchise ochii. Auzi zgomotul facut de usa inchisa de el, apoi zgomotul pasilor lui, ii simti apoi parfumul si in sfarsit il atinse cand acesta se aseza langa ea pe scara.
-Stii ce e ingrozitor?
Vocea lui o facu sa-si deschida ochii si sa-l fixeze cu privirea, asteptand un raspuns.
-Ingrozitor e ca nici nu-mi amintesc ultima oara cand ne-am purtat frumos unul cu celalalt, cand nu ne-am urat. Nu-mi amintesc nici macar ultimul nostru sarut...
Ea simti ochii umplandu-i-se cu lacrimi si isi acoperi fata cu palmele. Isi amintea ziua aia. Era amintirea cu care se ducea in fiecare seara la culcare si cu care se trezea in fiecare dimineata in minte. El se ridica brusc si pleca spre usa. Apasa cu putere pe clanta.
-Era seara...
Cuvintele ei il oprira in usa.
-Soarele inca nu apusese...Eu veneam de la liceu, iar tu m-ai asteptat la coltul strazii. Erai imbracat cu tricoul meu preferat si cu o pereche de blugi cu care stai doar pe acasa. Cand te-am vazut am inceput sa zambesc si sa alerg spre tine. Uitasem de toate lucrurile rele pe care le patisem in ziua aia. M-am refugiat in imbratisarea ta, simtindu-ti parfumul. Apoi m-am departat usor de tine si m-am ridicat pe varfuri. Buzele noastre s-au atins scurt. Erai dulce. Apoi mi-ai spus ca nu poti sta cu mine afara in seara aia si eu am zambit trista. M-ai sarutat apasat pe frunte si m-ai mai luat odata in brate, apoi ai plecat. Ala a fost ultimul nostru sarut.
Se duse in spatele lui si il lua in brate, inconjurandu-i talia cu bratele. Isi aseza capul pe spatele lui si inchise ochii. Lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji. El se intoarse cu fata la ea, luand-o in brate.
-Defapt, te inseli.
Ea ridica brusc capul de pe pieptul lui si el chicoti. Ii lua fata micuta in mainile lui mari.
-Acum doua saptamani am urcat la tine in camera, noaptea, pentru ca imi era dor sa te vad dormind. Te-am privit vreo 10 min in lumina lunii, dar apoi m-am temut ca se vor trezi ai tai, asa ca te-am sarutat scurt pe buze si am fugit.
Privirea ei era socata.
-A-am crezut ca am visat asta!
El incepu sa rada.
-Dar nu-i corect! Eu nu stiam de existenta lui..
-Da, ai dreptate...
Se apleca spre ea si o saruta lent pe buze. Se simtea de parca s-ar fi nascut din nou.
-Uite! Acum stim amandoi de existenta ultimului sarut.
O musca usor de buze si ea ii zambi inocenta.
-Mi-e teama ca nu ma vei primi inapoi in viata ta...
