Momentul perfect in care sa vada apusul soarelui reflectat in geamurile trenului care pleca
in fiecare seara din gara la 8 fix.
Ii placea sa priveasca fiecare roata cum o urmeaza pe cea din fata.
O calma fluieratul locomotivei.
Privea fiecare chip cu ochii atintiti spre fereastra si spera ca vreunul sa o vada si sa ii zambeasca.
Niciodata nu avea noroc,
dar nu se lasa batuta in nicio seara.
Se intreba care or fi povestile fiecarui om.
O batranica privea apusul cu ochii inlacrimati...
Probabil ii era dor de copiii ei..
Un cuplu statea imbratisat, fiecare din cei doi indragostiti privindu-l pe celalalt in ochi.
Probabil plecau intr-o vacanta.
Un baiat inalt si brunet privea cerul...
Dupa privirea lui probabil abia astepta sa apuna soarele si sa rasara stelele.
Isi trecu o mana prin par si pieptul ii fu cuprins de un oftat.
Parea trist.
Trenul incepu sa mearga incet.
Era un tren vechi, prindea greu viteza.
De obicei ii lua cam un sfert de ora sa traverseze campia din fata casei ei.
Ea profita in fiecare seara de acest sfert de ora pentru a privi fascinata pasagerii si pentru a incerca sa le ghiceasca povestea.
Avea si ea povestea ei.
Scrisese o carte despre ea...
O lua langa ea in fiecare seara, sperand sa gaseasca o persoana care s-o inteleaga si
sa faca schimb de povesti.
Isi plimba din nou privirea ratacitoare pe la ferestrele trenului.
Un singur chip ii atragea atentia..
Baiatul de mai devreme..
Tristetea din ochii lui ii ajungea pana in suflet.
Putea fi el..
Cel care s-o inteleaga..
Porni grabita pe scarile de pe hol si apoi, simtind adierea verii in par incepu sa alerge spre tren.
Cartea o tinea strans la piept.
_________________________________________________________________________________
Venise din nou timpul sa plece la ai lui...
Avea mereu impresia ca fiecare "La revedere" adresat bunicilor lui putea deveni un "Adio" pana in urmatoarea vara...
Ii placea sa vina la bunici...
Sa se izoleze de agitatia de la oras, de stresul de la liceu, de certurile cu parintii...
Tot ce vroia era sa piarda timpul in gradina bunicilor, compunand melodii la chitara.
Simti trenul cum pleaca de pe loc si isi ocupa locul de la fereastra.
Lumina portocalie il orbi pentru o secunda si apoi privi mingea de foc de pe cer
care cobora odata cu trenul la vale.
Prefera noaptea in locul zilei...
Noaptea putea fi doar el cu gandurile lui..
Si cu stelele..
Stelele ii dadeau mereu putere sa mai treaca peste o zi..
Privi din nou soarele.
Se mai vedea doar jumatate din el.
Cerul se colorase in nuante de purpuriu si rosu.
Soarele parca isi arunca cu ultimele forte fasii de lumina peste iarba verde a campiei.
Manunchiuri de margarete completau tabloul sfarsitului de vara.
Si atunci o vazu.
Alerga spre trenul in care se afla el foarte grabita.
Pentru cateva secunde o privi fix in ochi si privirea ei i-o intalni pe a lui.
Apoi zari caietul din mana ei.
Degetele ii erau inclestate pe coperta lui.
Parea ceva important.
Deveni agitat si ar fi vrut sa coboare sa o intrebe ce a patit.
Dar pana sa isi termine gandurile, mana ei se lipi de geamul din fata lui.
-Te rog, citeste asta!
-C-cine esti?
-Vei afla daca citesti.
-Vreau sa aflu acum.
Trase manerul opririi de urgenta si fugi din tren.
O lua de mana si fugira amandoi spre un nou inceput.
Era un tren vechi, prindea greu viteza.
De obicei ii lua cam un sfert de ora sa traverseze campia din fata casei ei.
Ea profita in fiecare seara de acest sfert de ora pentru a privi fascinata pasagerii si pentru a incerca sa le ghiceasca povestea.
Avea si ea povestea ei.
Scrisese o carte despre ea...
O lua langa ea in fiecare seara, sperand sa gaseasca o persoana care s-o inteleaga si
sa faca schimb de povesti.
Isi plimba din nou privirea ratacitoare pe la ferestrele trenului.
Un singur chip ii atragea atentia..
Baiatul de mai devreme..
Tristetea din ochii lui ii ajungea pana in suflet.
Putea fi el..
Cel care s-o inteleaga..
Porni grabita pe scarile de pe hol si apoi, simtind adierea verii in par incepu sa alerge spre tren.
Cartea o tinea strans la piept.
_________________________________________________________________________________
Venise din nou timpul sa plece la ai lui...
Avea mereu impresia ca fiecare "La revedere" adresat bunicilor lui putea deveni un "Adio" pana in urmatoarea vara...
Ii placea sa vina la bunici...
Sa se izoleze de agitatia de la oras, de stresul de la liceu, de certurile cu parintii...
Tot ce vroia era sa piarda timpul in gradina bunicilor, compunand melodii la chitara.
Simti trenul cum pleaca de pe loc si isi ocupa locul de la fereastra.
Lumina portocalie il orbi pentru o secunda si apoi privi mingea de foc de pe cer
care cobora odata cu trenul la vale.
Prefera noaptea in locul zilei...
Noaptea putea fi doar el cu gandurile lui..
Si cu stelele..
Stelele ii dadeau mereu putere sa mai treaca peste o zi..
Privi din nou soarele.
Se mai vedea doar jumatate din el.
Cerul se colorase in nuante de purpuriu si rosu.
Soarele parca isi arunca cu ultimele forte fasii de lumina peste iarba verde a campiei.
Manunchiuri de margarete completau tabloul sfarsitului de vara.
Si atunci o vazu.
Alerga spre trenul in care se afla el foarte grabita.
Pentru cateva secunde o privi fix in ochi si privirea ei i-o intalni pe a lui.
Apoi zari caietul din mana ei.
Degetele ii erau inclestate pe coperta lui.
Parea ceva important.
Deveni agitat si ar fi vrut sa coboare sa o intrebe ce a patit.
Dar pana sa isi termine gandurile, mana ei se lipi de geamul din fata lui.
-Te rog, citeste asta!
-C-cine esti?
-Vei afla daca citesti.
-Vreau sa aflu acum.
Trase manerul opririi de urgenta si fugi din tren.
O lua de mana si fugira amandoi spre un nou inceput.
