If I hugged you, would you never let go? If I kissed you, would you cherish that moment? If I reached for your hand, would you take mine gently? If I needed a shoulder, would you let me cry on yours? If I needed to talk, would you really listen? If I needed to scream, would you do it with me? If I needed to go, would you come with me? If I fell for you, would you catch me? or just let me hit the pavement?

Do you love him or you are just afraid that you will not find anyone else?

Extraordinarul

V-ati intrebat vreodata ce este extraordinarul? Daca o persoana poate atinge extraordinarul? Daca pentru a fi o persoana extraordinara va trebuie ceva in plus sau in minus fata de celelalte persoane? Oare eu sunt extraordinara? Oare tu esti extraordinar? Oare exista extraordinarul sau e doar o simpla notiune?

Ei bine, nu ma gandeam la toate astea pana acum cateva zile, seri mai exact. Am fost catalogata drept o persoana extraordinara. Daca ar fi sa analizam cuvantul, am descoperi ca inseamna ceva ce nu tine de normal (ordinar). Mai exact anormalul. Dar, din moment ce cuvantul mi'a fost adresat ca un compliment, inseamna ca anormalul devine pozitiv.

Definitia din DEX nu ma ajuta foarte mult.

EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2.(Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite.

Inca nu inteleg ce ma face "extraordinara". Din punct de vedere fizic nu am niciun lips si nici ceva in plus fata de alte persoane. Din punct de vedere material exista persoane care stau mai bine decat mine la capitolul asta si totusi ele poate nu au fost numite "extraordinare". Din punct de vedere moral, exista persoane mai educate, mai inteligente, mai sensibile decat mine care poate nu au fost catalogate drept "extraordinare".

Oare persoana care m'a numit asa are dreptate? Sau e pur si simplu doar parerea ei? Off, Doamne! Inca o intrebare in meniul meu de "rumegat".

Zilele trecute am facut o plangere impotriva unei lacrimi nebune care gonea pe Autostrada Obrazului, depasind ilegal si mergand cu viteza peste limita legala. Isi facuse si o rutina din asta. In fiecare seara, dupa ce majoritatea soferilor ajunsesera acasa la familiile lor sau dormeau, isi incepea cursa disperand soferii care nu aveau somn, asa ca mine. Si, ca si cand nu ar fi fost suficient, mai lasa si in urma ei o dara enervanta de apa, udand asfaltul. Politia, insa, nu a putut face nimic inca. Deci lacrima este in libertate si dupa cursul vietii in ziua de azi, nu va fi prinsa prea curand...

Erau amandoi afara, seara, departati unul de celalalt, privind stelele. Isi aruncau priviri pe furis, pana cand ea il vazu zambind amagit.

-Ce s'a intamplat?

-Nimic...

-Spune'mi!

Se intoarse, oftand, cu fata la ea si ii spuse:

-Imi e dor sa te tin in brate...

Ea simti lacrimi in ochi si fugi spre el. Il lua in brate si isi puse capul pe umarul lui asa cum facea atunci cand erau impreuna. Simti cum o lacrima i se scurge pe obraz, se smulse din imbratisare si cu o miscare rapida si discreta isi sterse lacrimile.

-Noapte buna!

-Noapte buna...

Inainte sa plece se mai uita odata la ea zambind. Sclipirea din ochii lui o facu sa'i zambeasca inapoi si sa fuga spre casa chicotind entuziasmata.

O FLOARE: Zambila...

UN ANOTIMP: Vara

O LUNĂ: August

O CULOARE: Mov;;)

UN ANIMAL: Gargarita [stiu ca e insecta8-|]

O PIESĂ VESTIMENTARĂ: Blugi:-??

UN FRUCT: Capsuni

O PIESA DE MOBILIER:Un fotoliu mare si pufos:)):x

O MELODIE: Alicia Keys- Like you'll never see me again

UN VIDEOCLIP: Mariah Carey: We belong together

OBIECT: Ursuletul meu

UN INSTRUMENT MUZICAL: chitară

O PERSOANĂ APROPIATĂ: Multe si totusi putine:)

UN COPAC: Stejar

UN VERS: Have you ever really loved a women?

UN ORAŞ: bucureşti

O PERSOANA PUBLICĂ: :-??

UN FEL DE MÂNCARE: Pizza:-??

O CARTE: Gazda (Stephenie Meyer)

UN SUPER-EROU: :-j Nimeni

UN FENOMEN: Apus...

O MAŞINĂ: Pe josu';))

UN PERSONAJ DE FILM: Jennifer Love Hewitt

UN FILM: If only

UN LOC: locul nostru...

O CLĂDIRE: Casa mea..

O LEGUMĂ: :-??

UN TELEFON: Al meu:-??

O BAUTURĂ: Cafea cu lapte..

CEVA DULCE: Ciocolata:)

UN OBIECT DE EXTERIOR: leagăn

O MATERIE: Niciuna..

UN SERIAL: Heroes

UN NUME: :-??

UN GEST: Zambet...:)

UN PARFUM: Al lui..

UN AN: 2010

Trecusera cateva zile bune de cand nu se mai vazusera si amandoi se pregateau pentru intalnire. Era o seara superba de vara si ea petrecuse aproape o ora hotarandu'se cu ce sa se imbrace [tipic fetelor;))]. In sfarsit reusi sa finalizeze si se indrepta spre poarta. El era afara, asteptand'o. Cum parintii ei nu stiau nimic ei aveau un mic rol de jucat pana ar fi ajuns in locul lor. Iesi pe poarta si fu izbita de zambetul lui care ii taie respiratia. Abia se abtinea sa nu'i sara in brate, dar mai avea doar cateva minute de asteptat asa ca incepura cu pasi marunti sa mearga "acolo".

Se uitau unul la celalalt pe ascuns si zambeau cand isi sincronizau privirile. Pe la jumatatea drumului insa, privindu'l insistent, ea descoperi pe obrazul lui un semn. Simti ca i se intuneca privirea si zambetul ii pieri de pe fata. Incerca sa se calmeze si sa aiba rabdare pana isi ating destinatia. Dar totusi nu putea opri sirul intrebarilor din mintea ei. "Nu stia de semnul ala sau o credea proasta?"

In sfarsit ajunsera in locul lor si ea se aseza pe o treapta si renunta la a se mai preface ca nu are nimic. El se apropie de ea:

- Ce ai patit, iubita?

Ea ii intoarse capul si il atinse langa semn. Simti cum o lacrima i se prelinge pe obraz. El isi lasa privirea in jos evident simtindu'se vinovat. O apuca de o mana si cu cealalta ii intoarse capul astfel incat sa se poata uita fix in ochii lui. Intalnindu'i privirea inlacrimata ea izbucni in plans. Isi smulse mana dintr'a lui si fugi prin iarba sperand sa lase in urma totul. Nu intelegea de ce primea asta in schimbul a tot ce facuse. Alerga si in fata ei soarele apunea. Ar fi vrut sa apuna odata cu el si dorinta o facu sa alerge si mai tare ca si cum ar fi vrut sa prinda soarele din urma. Trezindu'se la realitate il auzi cum alerga in urma ei si simti cum o apuca de incheietura si o trase spre el. Intoarcerea brusa ii dadu tot parul peste fata, lipindu'l de obrajii ei uzi datorita lacrimilor. Cu o miscare delicata el ii elibera fata.

Se uita fix in ochii ei:

-Imi pare rau, iubita!

Si apoi ii spuse restul povestii. Ea nu astepta sa se termine povestea si sari la gatul lui. Se simti atat de bine de parca ar fi fost prima oara cand l'ar fi imbratisat. Se uita apoi la apus. Soarele nu mai era acolo, dar ea era. Si el era cu ea...