Totul e verde in jurul meu. O pata de culoare intrerupe monotonia padurii. Este un fluture. Micul curcubeu calator se asaza pe o frunza de salcam. Constrastul dintre vietate si restul naturii ma face sa observ amestecul naucitor de culori purtate de aripile insectei. Trecerea de la o culoare la alta este foarte rapida formand un model fabulos, demn de admirat.

Zborul lui ma face sa-mi indrept privirea spre cer. Ma intind pe spate, urmand sa dau frau liber imaginatiei. Copacii desi insa, au creat deasupra mea o cupola ce nu ma lasa sa vad cerul.

Intunericul de aici incepe sa ma sperie. Ma ridic si incep sa alerg, lasandu-ma in voia puterii picioarelor mele de a ma calauzi spre un loc familiar.Peste tot in jurul meu sunt numai copacii cu exceptia unei mici portiuni din fata mea unde soarele a reusit sa-si strecoare cateva raze de soare aratandu-mi un mic foisor plin de flori multicolore.

Aici este locuinta tuturor vietatilor din padure... Este si locul meu..

Un ciudat sentiment imi da senzatia ca ma simt ca acasa. Ma asez pe iarba studiind fiecare element ce alcatuieste acest minunat tablou.

O pereche de maini se asaza pe ochii mei facandu-ma sa zambesc. Le inlatur incet intorcandu-mi capul sa-i intalnesc privirea. Imi zambeste si el si se asaza langa mine. Ma ia de mana si eu nu-mi pot lua ochii de la el. Incepe sa admire si el tabloul la care m-am uitat eu mai devreme, insa pentru mine peisajul in comparatie cu el este o banalitate. Vine mai aproape de mine si ma strange in brate. In sfarsit pot sa-i simt mirosul cu care ma imbatam de cate ori aveam ocazia. Am inchis ochii simtind ca nu mai am nevoie de ei. Auzeam o inima batand. El zambi...Probabil ca o auzea si el. Era inima noastra...