Trecusera cateva zile bune de cand nu se mai vazusera si amandoi se pregateau pentru intalnire. Era o seara superba de vara si ea petrecuse aproape o ora hotarandu'se cu ce sa se imbrace [tipic fetelor;))]. In sfarsit reusi sa finalizeze si se indrepta spre poarta. El era afara, asteptand'o. Cum parintii ei nu stiau nimic ei aveau un mic rol de jucat pana ar fi ajuns in locul lor. Iesi pe poarta si fu izbita de zambetul lui care ii taie respiratia. Abia se abtinea sa nu'i sara in brate, dar mai avea doar cateva minute de asteptat asa ca incepura cu pasi marunti sa mearga "acolo".

Se uitau unul la celalalt pe ascuns si zambeau cand isi sincronizau privirile. Pe la jumatatea drumului insa, privindu'l insistent, ea descoperi pe obrazul lui un semn. Simti ca i se intuneca privirea si zambetul ii pieri de pe fata. Incerca sa se calmeze si sa aiba rabdare pana isi ating destinatia. Dar totusi nu putea opri sirul intrebarilor din mintea ei. "Nu stia de semnul ala sau o credea proasta?"

In sfarsit ajunsera in locul lor si ea se aseza pe o treapta si renunta la a se mai preface ca nu are nimic. El se apropie de ea:

- Ce ai patit, iubita?

Ea ii intoarse capul si il atinse langa semn. Simti cum o lacrima i se prelinge pe obraz. El isi lasa privirea in jos evident simtindu'se vinovat. O apuca de o mana si cu cealalta ii intoarse capul astfel incat sa se poata uita fix in ochii lui. Intalnindu'i privirea inlacrimata ea izbucni in plans. Isi smulse mana dintr'a lui si fugi prin iarba sperand sa lase in urma totul. Nu intelegea de ce primea asta in schimbul a tot ce facuse. Alerga si in fata ei soarele apunea. Ar fi vrut sa apuna odata cu el si dorinta o facu sa alerge si mai tare ca si cum ar fi vrut sa prinda soarele din urma. Trezindu'se la realitate il auzi cum alerga in urma ei si simti cum o apuca de incheietura si o trase spre el. Intoarcerea brusa ii dadu tot parul peste fata, lipindu'l de obrajii ei uzi datorita lacrimilor. Cu o miscare delicata el ii elibera fata.

Se uita fix in ochii ei:

-Imi pare rau, iubita!

Si apoi ii spuse restul povestii. Ea nu astepta sa se termine povestea si sari la gatul lui. Se simti atat de bine de parca ar fi fost prima oara cand l'ar fi imbratisat. Se uita apoi la apus. Soarele nu mai era acolo, dar ea era. Si el era cu ea...