Stii momentul ala cand cedezi...?

Cand simti ca nu mai poti continua?

Ca orice incercare in plus nu va avea niciun rezultat?

Ca orice ai face nu vei fi niciodata destul de bun pentru restul?

Ca oricat de dur ai fi, ceva tot trebuie sa'ti aduca lacrimi in ochi?

Ca oricat de fericit ai vrea sa pari, ceva tot te va face sa'ti exteriorizezi tristetea?

Ca oricat de mult ai iubi o persoana, ceva tot va va impiedica sa fiti impreuna?

Ca oricat de mult ai spera, nu se va intampla niciodata?

Ai obosit vreodata?

Ti'ai dorit vreodata s'o iei de la inceput, jurandu'ti ca nu vei mai face aceleasi greseli?

Ai avut vreodata senzatia ca toti au ceea ce'si doresc, cu exceptia ta?

Ca oricat de minore li s'ar parea celorlalti problemele tale, pe tine pur si simplu te seaca de energie?

Si ai incercat de mii de ori sa le ignori, sa incerci sa te bucuri de lucrurile bune si ti'ai dat seama ca ele n'au niciun rost daca restul merge prost?

Da?

Ei bine si eu...

Ma gandesc zilnic la toate astea..

Si daca trece o zi fara sa o fac nu este din cauza ca a incetat, ci din cauza ca sunt din nou amagita de cateva cuvinte dragute care pentru un moment imi dau falsa senzatie de fericire....

Tot ce vreau sa spun este ca ce trebuie sa se intample, se intampla oricum, indiferent de cat de mult iti doresti altceva.

Deci inceteaza sa mai visezi si incepe sa traiesti in lumea reala.

Asta daca nu vrei ca toata viata ta sa fie o mare dezamagire, pentru ca traim intr'o lume in care visele sunt ca baloanele de sapun:

le creezi, le urmaresti cum se inalta si cum te inalta si pe tine odata cu ele, iar apoi se sparg, trezindu'te din nou pe duritatea pamantului de sub picioare...