Gonind spre o destinatie necunoscuta zambesc sub mangaierea soarelui. Mirosul naturii incepuse sa-mi devina necunoscut de atata timp de cand nu mai avusesem o escapada de genul asta...

Simt ca sunt fericita. Dupa atat de mult timp petrecut in depresii profunde, simt in sfarsit ca sunt fericita.

Nu-mi pasa daca peste doua minute ma voi intoarce la problemele mele.

Nu-mi pasa ca fericirea mea depinde de o rotire a volanului.

Sunt fericita si doar de asta imi pasa.........

Soarele a disparut acum...A fost inghitit de o padure intunecata. Fasia nesfarsita de asfalt a creat un tunel prin verdeata. Viteza nu ma lasa sa vad detaliile, insa ele nu-mi sunt necunoscute. O parte din mine este familiarizata cu natura. Acea parte se simte acasa...