Monday, November 21, 2011

Cum este posibil sa fii in stare sa renunti la tot pentru o persoana si in acelasi timp sa te simti cea mai bogata persoana din univers in preajma acelei persoane?
Cum este posibil ca dintr'o multime infinita de oameni, sa ti se puna pata pe unul singur si sa fii dispus sa faci orice pentru el?
Cum este posibil ca si dupa a mia greseala sa mai gasesti o scuza pentru a'i mai da o sansa?
Cum este posibil ca acea persoana sa intre in viata ta si sa te faca sa te simti dependent de ea si apoi sa dispara ca si cum nu ar fi existat, lasandu'te agatat de cel mai firav fir de speranta, gata sa se rupa in orice moment si sa te trezesti intr'o lume straina tie?
Cum este posibil ca persoana care inseamna totul pentru tine sa te faca sa te simti un nimic?
Iubirea ar trebui sa echivaleze cu fericirea...
Cum este posibil ca dragostea pentru o persoana sa fie izvorul lacrimilor tale din fiecare noapte?
Cum sa mai credem si sa ne mai dorim iubirea, cand ea este motivul vietilor noastre mizerabile?

Wednesday, November 16, 2011

Mi'am jurat ca nu voi mai plange.
Si nu o fac.
Sunt sigura ca exista un termen biologic pentru procesul asta de umezire a ochilor si sunt sigura ca are vreun efect stiintific asupra organismului meu.
Nimic psihic, nimic emotional.
Nu!
Doar un proces de curatare a retinei sau ceva de genu asta, nu sunt buna la biologie.
Si probabil roseata va disparea si va lasa in urma o alta perspectiva de a privi lucrurile...
Probabil voi invata sa'mi feresc privirea de chestiile astea daunatoare si procesul asta va avea loc din ce in ce mai rar.
Da...
Asa trebuie sa fie!
La urma urmei nici o gluma nu mai are haz cand o auzi de peste 3 ori, nu?

Tuesday, November 8, 2011

Ochii imi sunt atintiti pe geam.
Nu'mi pot da seama daca furtuna e in mintea mea sau natura se rascoala din nou.
Nu'mi pot da seama daca lacrimile curg din ochii mei sau se preling pe fereastra.
Un tunet ma face sa clipesc, incetosandu'mi privirea.
Bratele imi inconjoara genunchii pe care imi tin capul.
Deasupra umerilor, ceva greu apasa usor.
Se misca.
Ma trage spre ceva tare.
Inauntru, batai ritmice ma calmeaza.
Imi sprijin capul pe acea duritate.
Altceva ma inconjoara din cealalta parte.
Ma simt in siguranta aici.
Ma simt de parca apartin acestei imbratisari.
De parca asta e lucrul pe care il astept mereu.
Asa cum un om obosit abia asteapta sa ajung acasa dupa o zi de lucru.
Asa cum o mama abia asteapta sa'si tina copilul in brate dupa 9 luni de sarcina.
Si parfumul...
Parfumul asta care pe zi ce trece devine mai vital pentru mine.
Propriul meu aer.
O lacrima calda imi aluneca pe obraz, dar este oprita de o atingere delicata inainte sa ajunga in coltul gurii.
Si respiratia...
Respiratia asta care e cea mai frumoasa melodie pe care am ascultat'o vreodata.
Ca un imn..
Imnul iubirii mele...
Imi ridic privirea si ii vad chipul.
Ma intampina cu zambetul de care mi'a fost atat de dor.
Oftez usurata si simt cum buzele mi se intind intr'un zambet de raspuns.
-Ai venit..
-Si raman!
Buzele lui imi acoperira gura intr'un sarut care imi taie respiratia si imi topi inima.

Tuesday, November 1, 2011

Usor, usor am reusit sa'mi deschid ochii.
M'a intampinat un parfum sarat.
Capul mi se odihnea pe nisip.
Puteam vedea cu coada ochiului musuroiul de scoici adunate impreuna seara trecuta.
Cerul incepuse sa capete o nuanta mai deschisa de albastru, dar soarele nu rasarise inca.
Sunetul respiratiei lui amestecat cu cel al valurilor imi provoca un gol ciudat in stomac.
M'am uitat la el zambind.
Zambetul vag de pe chipul lui ma facea sa ma intreb ce visa.
Genele lui lungi si dese i se odihneau pe pometi, iar prin parul lui dezordonat vedeam, sclipind, graunte de nisip.
I'am ridicat mana care o tinuse pe abdomenul meu si i'am asezat'o pe nisip.
M'am ridicat in fund, scuturandu'mi nisipul de pe haine.
Focul facut cu o seara inainte se stinsese, lasand in urma o dara subtire de fum care se inalta pana la cer.
M'am ridicat cufundandu'mi picioarele in nisipul rece.
Plaja era pustie, cu exceptia catorva pescarusi singuratici.
M'am asezat pe o stanca indreptandu'mi privirea spre locul unde trebuia sa rasara soarele.
Nu mai era mult.
Panglici portocalii si violet incepusera sa'si faca loc pe cer.
L'am mai privit odata si apoi mi'am intors privirea la linia subtire si rosie care anunta rasaritul.
Incet, incet aceasta se transforma intr'o bila rosie, incepand sa arunce cu sageti fierbinti.
Am inchis ochii, lasandu'mi capul pe spate.
Fata incepu sa mi se incalzeasca.
Vantul adia usor, imprastiindu'mi cateva suvite de par pe fata.
Doua degete delicate le indepartara usor, in timp ce o pereche de buze le atinse pe ale mele.
Am zambit atunci cand i'am simtit parfumul si am deschis ochii.
Mi'am trecut mana prin parul lui si i'am urmarit zambetul care i se intindea pe fata.
Se aseza in spatele meu si ma lua in brate.
Priveam marea impreuna.
Era atat de frumoasa.
Oare cum putea fi asa superba, avand in jurul ei atatea suflete urate?
Isi puse capul pe umarul meu si ma saruta usor pe gat, soptindu'mi:
-Te iubesc!
Mi'am intors capul si l'am sarutat pe obraz.
I'am raspuns cu buzele inca atingandu'i pielea:
-Si eu te iubesc!