Ochii imi sunt atintiti pe geam.

Nu'mi pot da seama daca furtuna e in mintea mea sau natura se rascoala din nou.

Nu'mi pot da seama daca lacrimile curg din ochii mei sau se preling pe fereastra.

Un tunet ma face sa clipesc, incetosandu'mi privirea.

Bratele imi inconjoara genunchii pe care imi tin capul.

Deasupra umerilor, ceva greu apasa usor.

Se misca.

Ma trage spre ceva tare.

Inauntru, batai ritmice ma calmeaza.

Imi sprijin capul pe acea duritate.

Altceva ma inconjoara din cealalta parte.

Ma simt in siguranta aici.

Ma simt de parca apartin acestei imbratisari.

De parca asta e lucrul pe care il astept mereu.

Asa cum un om obosit abia asteapta sa ajung acasa dupa o zi de lucru.

Asa cum o mama abia asteapta sa'si tina copilul in brate dupa 9 luni de sarcina.

Si parfumul...

Parfumul asta care pe zi ce trece devine mai vital pentru mine.

Propriul meu aer.

O lacrima calda imi aluneca pe obraz, dar este oprita de o atingere delicata inainte sa ajunga in coltul gurii.

Si respiratia...

Respiratia asta care e cea mai frumoasa melodie pe care am ascultat'o vreodata.

Ca un imn..

Imnul iubirii mele...

Imi ridic privirea si ii vad chipul.

Ma intampina cu zambetul de care mi'a fost atat de dor.

Oftez usurata si simt cum buzele mi se intind intr'un zambet de raspuns.

-Ai venit..

-Si raman!

Buzele lui imi acoperira gura intr'un sarut care imi taie respiratia si imi topi inima.