M-am indragostit de-o amintire...

Ne tineam de mana si goneam prin iarba de culoare verde crud care imi gadila gleznele de fiecare daca cand paseam. Se oprea din cand in cand lasandu-ma sa merg inainte tragandu-l dupa mine cativa pasi pana cand greutate lui se opunea. Se uita fix in ochii mei, figura fiindu-i inexpresiva. Isi continua apoi plimbarea lasandu-ma confuza in spate. Scuturam din cap incercand sa ma gandesc la altceva si fugeam ca sa-l ajung din urma. Dar nu dura mult si din nou si oprea... Ce se intampla? A decis sa nu stric plimbarea si sa astept pana ne asezam undeva ca sa incep cu intrebarile. Din fericire nu s-a mai oprit... Ne-am asezat pe o banca si am observat ca nu se uita deloc la mine. -Ce se intampla cu tine? S'a intors cu spatele mine. -M-am indragostit de-o amintire, a spus el vocea parca spargandu-i-se in mii de bucatele. Mi-am asezat capul pe spatele lui simtindu-i suspinele.Am simtit cum lacrimile imi inundau si mie ochii si se rostogoleau de pe fata mea pe tricoul lui. Parfumul lui ma calma, dar in acelasi timp sufletul meu tanjea dupa el. S-a ridicat brusc si cu o miscare rapida si sters lacrimile.S-a uitat in ochii mei si a vazut ca si eu plansesem.Mi-am plecat capul rusinata ca a trebuit sa ma vada in starea asta.Privirea lui era atat de calda, sensibila...Si felul cum se uita la mine...Era incredibil...Imi venea sa sar la gatul lui, dar ceva ma oprea...Daca nu simtea la fel...? Mi-a sters lacrimile de pe fata, iar apoi si-a trecut mana pe dupa gatul meu. Inima imi batea ca nebuna. Asta era momentul pe care il asteptam de cand ma luase prima data de mana. Dar in loc sa'i simt buzele i-am simtit tricoul care se imbiba de lacrimile mele. Plangeam in hohote in timp ce el ma strangea puternic in brate...