Another dream...

Mă indrept spre locul imposibil de uitat. Nimic nu mai e ca inainte. Natura a preluat controlul acoperind totul cu o patură moale, verde și răcoroasă. Îmi doresc sa poată lua controlul și asupra minții mele acoperind toate amintirile pe care vreau să le uit cu iarbă. Mă întind pe spate privind cerul și norii. Închid ochii pleoapele inroșindumi-se în bătaia soarelui și întunecându-se ori de câte ori un nor acoperă soarele. Dar deodată întunericu-l durează prea mult. Ceva nu e în regulă. Nesiguranța mă face să deschid ochii și atunci îl văd. Îi văd zâmbetul specific lui și nesiguranța dispare. Mă arunc în brațele lui nepăsându-mi că nu m-ar putea ține. Tot ce contează e că e acolo pentru mine și nu voi lăsa pe nimeni să mi-l ia. Ne aruncăm trupurile tremurânde în iarbă cu ochii fixându-ne unul pe celălalt. Îi caut mâna printre firicelele de iarbă care mă gâdilă provocându-mi o stare de comfort. Degetele ni se împletesc într-un nod imposibil de desfăcut. O lacrimă îmi alunecă pe la tâmple înspre păr. O vede și o face să dispară printr-o mișcare rapidă și delicată. Îi zâmbesc asigurându-l că sunt lacrimi de fericire, iar el imi confirmă că a înțeles printr-un sărut dulce și scurt. Întind o mână vrând să o trec pe după gâtul lui, dar mâna mea nu poate cuprinde aerul. Dintr-o dată locul acela devine străin pentru mine. Totul este transformat în fum de un sunet infernal care se dovedește a fi soneria telefonului...