Ma trezesc din nou cu gandul la el.

Imaginea lui imi apare vag in minte in fiecare minut al zilei.

Ma ridic incet din pat si ma ating usor perdeaua de matase.

Urmaresc materialul cum se scurge printre degetele mele dezvaluindu'mi fereastra.

Peisajul de afara ma face sa ma cutremur din nou.

Nu datorita zapezii, ci din nou a amintirii lui.

Fiecare fulg de zapada imi aminteste de el.

Unul mi'a atins nasul cand ii zambeam.

Altul mi'a atins obrazul cand ma saruta.

Un fulg s'a topit in mainile noastre impreunate.

Un altul s'a lipit pe fereastra de langa canapeaua pe care stateam imbratisati.

Inca unul a fost de fata la intalnirile noastre ascunse.

Intreaga natura a fost martora iubirii noastre.

Zambesc amar si pasesc desculta pe gresia rece.

Ceasca de cafea cu lapte ma asteapta pe masuta din sufragerie.

Ma invelesc cu patura mea preferata si iau o gura din lichidul fierbinte, simtind cum imi incalzeste fiecare celula a corpului.

Si mi se face din nou dor de el..

Si din nou incep sa'mi amintesc...

O doamne de ce nu poate pur si simplu sa vina aici si sa fie totul ca inainte?

De ce nu poate pur si simplu sa stea din nou in bratele mele?

De ce nu poate pur si simplu sa ma sarute din nou?

De ce nu poate pur si simplu sa fie din nou al meu?