Memories...

Timpul nu ma facuse imuna la perfectiunea lui si eram sigura ca nu voi lua niciodata vreo calitate a lui de buna. Ochii mei ii urmareau trasaturile palide: conturul ferm al falcii, curba mai blanda a buzelor lui pline- rasucite intr-un zambet acum, linia dreapta a nasului, pometii ascutiti, intinderea neteda de marmura a fruntii- partial umbrite de o suvita de par castaniu intunecata de ploaie...

Am pastrat ochii pentru la urma, stiind ca atunci cand ma uitam in ei puteam sa-mi pierd sirul gandurilor. Erau mari, calzi, de un auriu lichid si incadrati de un chenar gros de gene negre.

Ma simteam extraordinar ori de cate ori ma uitam in ochii lui- parca ma topeam. Eram si usor ametita, poate pentru ca uitasem sa mai respir. Din nou...

M-am intins sa-l iau de mana si am oftat cand degetele lui reci le atinsera pe ale mele. Atingerea lui aduse cu ea cel mai ciudat sentiment de usurare- ca si cum ma duruse ceva si durerea aia incetase dintr-odata.

Imi trase incheietura pe fata lui; aveam inca mainile impreunate. Inchise ochii in timp ce nasul lui imi mirosi pielea si zambi delicat.

Am oftat...Stia mereu cum sa-mi alunge gandurile negre.

Bratele mele se stransera in jurul gatului lui si mi-as fi dorit sa fiu mai puternica- suficient de puternica sa-l tin prizonier aici. O mana aluneca pe spatele meu, strangandu-ma mai tare la pieptul lui de piatra. Chiar si prin bluza, pielea ii era destul de rece sa ma faca sa tremur- era un tremur de placere, de fericire,dar mainile lui slabira din stransoare ca o reactie.

Imi ridica mana si o apasa pe pieptul lui rece. Simteam in palma, prin tricou, bataia ritmica a inimii lui...

Soarele iesi brusc dintre nori, surpriza pe care nu o anticipasem si a trebuit sa-mi ingustez ochii din cauza stralucirii apei. Toate lucrurile isi schimbara culoarea- valurile se facusera din gri, albastre, copacii din kaki plictisitor, verde aprins, iar pietrele cu nuante de curcubeu straluceau ca bijuteriile.

Ne-am uitat chioras o clipa, lasandu-ne ochii sa se acomodeze cu luminozitatea. Nu se mai auzea nimic inafara de vuietul valurilor care rasuna din fiecare parte a golfului ferit, macinarea usoara a pietrelor unele de altele sub miscarea apei si tipete ale pescarusilor de deasupra. Era un peisaj pasnic.

Imi surase cu zambetul lui cald si familiar de care imi fusese atat de dor. Am simtit cum un zambet in semn de raspuns mi se intindea pe fata...