De ce?

De ce majoritatea oamenilor subliniaza partea cu nevoia sa din definitia prieteniei?

De ce nu se mai gaseste placere in a fi motivul zambetului cuiva?

De ce toti asteapta complimente, sfaturi, servicii, dar nu sunt in stare sa asculte pe cineva care are nevoie?

De ce preferam sa ne torturam unii pe ceilalti decat sa ne dezvaluim adevaratele sentimente?

De ce ne provocam unii pe ceilalti si nu facem noi primul pas?

De ce atunci cand dam un sfat nu'l urmam si noi insine?

De ce atunci cand spunem cuiva ca schimbarea incepe cu el insusi o spunem in speranta ca va indrazni altcineva sa faca acest pas cu exceptia noastra?

De ce spunem ca a fi diferit e in regula, dar ne formam opinii in functie de ale celorlalti?

De ce puterea cuvintelor scade pe zi ce trece si, odata cu ea, nevoia noastra de a ne exprima liber?

De ce nu mai pune nimeni pret pe cuvinte si vorbele sunt aruncate in vant precum nisipul?

De ce suntem mereu dispusi sa gresim si sa ne asumam greseala decat sa facem ce este bine?

De ce trebuie sa ne ingreunam vietile asa de mult si atat de voluntar?

Unde a disparut increderea in sine?

Unde a disparut adevarul?

Unde a disparut dreptatea?

Unde am disparut noi?