Trase adanc aer in piept, dupa care expira incet. Isi misca mainile si le puse de o parte si de alta a fetei mele, fortandu-ma sa-i intalnesc privirea. Se uita in ochii mei indelung. Ma intrebam ce cauta si ce-a fost gasit. Oare imi citea pe chip vina care imi strangea stomacul provocandu-mi greata? Ochii lui se incarcasera de un sentiment pe care nu-l puteam descifra. - Tu chiar ai idee cat de importanta esti pentru mine? Stii cumva cat de mult te iubesc? Ma stranse la pieptul lui tare, tinandu-mi capul sub barbia lui.
Mi-am apasat buzele pe gatul lui rece ca gheata.
-Stiu cat de mult te iubesc eu pe tine.
-Compari un copac mic cu o padure intreaga.
Mi-am dat ochii peste cap, dar el nu avu cum sa ma vada.
-Imposibil...
Zambi asa cum imi doream sa-l vad facand-o si deveni deodata baiatul de care-mi fusese cel mai dor, vesel si cald.
Nu m-am putut abtine sa nu zambesc si eu inapoi.
Nu se misca timp de un moment lung. Mi-am tinut fata ascunsa, lipit de camasa lui. Doua voci se luptau la mine in cap. Una din ele imi spunea sa fiu cuminte si curajoasa, iar cealalta ii spunea celei bune sa taca...
-E tarziu, spuse el vocea fiindu-i mai neteda decat matasea. Dormi! Viseaza frumos. Tu esti singura care mi-a atins vreodata inima. Va fi mereu a ta. Dormi, unica mea dragoste!
Incepu sa fredoneze cantecul meu preferat de leagan si am stiut ca era numai o chestiune de timp inainte sa adorm, asa ca am inchis ochii si m-am ghemuit mai aproape de pieptul lui.
Il iubeam atat de mult incat o singura secunda privindu-l era mai mult decat suficienta pentru a-mi face inima sa bata ca o pasare colibri...
Bratele lui de gheata sa stransera si mai tare in jurul meu, buzele lui fiindu-mi la ureche. Respiratia lui rece ma facu sa tremur.
Se uita in sus la mine printre genele lui imposibil de lungi, ochii lui aurii fiind blanzi si arzatori in acelasi timp.
Era prea frumos. Ce cuvant folosea el? Insuportabil- asa era. Frumusetea lui era prea mult sa pot suporta...
M-am uitat in ochii lui, incercand sa descifrez sentimentele care mocneau in scanteierea lor. Stralucea- chipul lui de inger radia de bucurie si victorie. Era atat de glorios ca imi taie respiratia...
2 .:
Eu am inceput usor sa renunt la imaginile astea, poate ca am asteptat prea mult si si-au pierdut putin din stralucire pentru mine. Ai scris si scrii foarte frumos, o sa te pun in blogrollul meu. Succes in continuare, si incredere :) o sa fie bine la un moment dat, crede-ma
Multumesc pentru sustinere>:D<
Si tie la fel:*
Post a Comment