Lumina palida a zorilor, atat cat se putea strecura printr-o mica fereastra, era prea firava pentru a trezi pe cineva.Ea o simti insa, deschise ochii incet, incerca sa uite visele noptii, pana se simti treaza. Isi cauta halatul de baie si iesi afara in intampinarea soarelui.

Plaja era racoroasa si goala. Se infasura si mai strans in halat si porni incet spre marginea marii. Cand atinse cu varful degetelor apa, se opri. Apa era calda. Isi purta apoi privirile in zare, asteptand rasaritul. In ocolul privirilor, descoperi departe o silueta invaluita in ceata. Tresari si-si duse mana la piept, dar imediat rase de spaima ei. Silueta nu putea fi decat a lui. Si-l inchipuia asteptand rasaritul intins pe nisip.

Ceata incepea sa se risipeasca si departe, departe la orizont aurora generoasa oferea privirilor voalurile ei infiorate de neinchipuite culori. Parea ca se savarseste o taina in acele departari ireale si ea o simtea prin arsurile care-i infierbantau trupul. Isi desfacu larg bratele ca niste aripi, se apleca lin pe spate, pentru a simti cum ii aluneca halatul de pe trup, se indrepta apoi , inchise ochii si se lasa toata invaluita si patrunsa de adieri si culori. Toate misterele care se oficiau departe, la marginea lumii, curgeau libere prin trupul ei. Ramase nemiscata, pana ce simti arsura soarelui in pleoape.

Nu voia sa vada rasaritul, voia sa-l traiasca, sa-l primeasca prin porii mariti, prin buzele intredeschise...