Leapsa 2010:x

Helau lume am o leapsa de la scumpa de Mari:))

Băi oameni buni, vine revelionul şi anul nou peste noi! Cu voioşie şi cu multă (adică deloc) poftă de luat de la capăt: din nou la serviciu, din nou la şcoală, din nou la viaţa obişnuită şi nelipsită de pauze 8-| Iată o leapşă pentru optimişti (aşa ca noi), cu ceea ce trebuie să-ţi aminteşti anul ăsta şi să repeţi, ba nu, stai; să faci şi mai trăznit pentru 2011!! Ia mai mânaţi măiii ! Regulile sunt simple. Totul începe cu: CEA /cel mai CEA' /cel : Amintire din 2010: Cu siguranta ultimele zile de generala:x

Învăţătură din 2010: Cu cat esti mai bun prieten cu atat esti mai putin apreciat...

Dorinţă (îndeplinită sau nu) din 2010: Sa intru in Barbu normal:x

Banc (culme) din 2010: Ce e mic, negru si il doare inima? Adrian Copilu' Minune =))))))

Zi din 2010: Ultima zi de generala:-<>

Petrecere din 2010: Balul:x [M'am impacat cu el:x]

Cadou din 2010: Lantisorul cu pisicuta de la el:x

Greşeală din 2010: M'am certat cu Sunshine:(

Porţie de râs din 2010: Hmm:-? Greu:-? Au fost multe:)) Cred ca a fost o seara in care am iesit afara cu cativa prieteni si am stat toata noaptea jucand "Valiza" la mine in sufragerie:)) Geniala seara:x Si acum ma intreb cum de n'am facut nici o poza:O

Mâncare din 2010: Cand am fost la mare am incercat creveti:-? Oribili:-& Nu recomand nimanui:))

Persoană -pe care ai întâlnit-o- în 2010: Ceci normal:x Actuala mea foarte buna prietena:x

Compliment din 2010: Hmm:-? Pai cred ca toate au fost la adresa ochilor mei:))

Accesoriu din 2010: Hmm:-? Cred ca o pereche de ochelari de soare mov pe care i'am luat de la mare:-?

Vis (nocturn) din 2010: Haha! Am visat ca i'am luat lu' Dani de ziua lui un tricou cu Hannah Montana=))

Călătorie din 2010: Vacanta la mare cu Ana, Emm si Miky:x

Carte din 2010: Gazda categoric:x Am citit'o de 3 ori chiar:x

Animal din 2010: Catelul meu normal:x

Film din 2010: Little Fockers 3:x:))) [Film la care am fost cu Ana si Livia:x Geniala zi:))]

Prostioară din 2010: Hmm:-? Nu'mi vine niciuna acum in minte.. Probabil ca am avut incredere in prea multe si gresite persoane..

Astea sunt amintirile mele din acest an. Toţi bloggerii sunt invitaţi să pună leapşa pe la ei; iar ăi mai tari pot lăsa un comment mai jos.

Nu mai simtise niciodata atat de tare duritatea treptelor pe care statea si racoarea aerului care o inconjura. Se simtea oribil. De ce stia atatea si nu putea face nimic? De ce se simtea atat de incapabila? De ce simtea ca depinde totul de ea?

Ar fi vrut sa fuga..Dar unde?

Exista vreun loc in care sa poti uita de toate chiar si pentru o secunda?

Exista vreun loc in care ii poti ajuta pe unii fara ai rani pe altii?

Exista vreun loc in care sa poti iubi pe cineva fara a rani pe altcineva?

Exista vreun loc in care sa poti lua apararea cuiva fara a te certa cu altcineva?

Exista vreun loc in care sa poti fi iubit si atat?

De azi incepe o noua viata:)

O viata simpla in care sunt inconjurata de un grup mic, dar sigur de prieteni noi si vechi.

P.S. Postarile vor fi din ce in ce mai rare odata cu apropierea tezelor...Sorry guys, dar am de invins un titlu de boboaca^^

Pasii ei goneau pe strada umeda in timp ce privirile ii rataceau pe cerul instelat. Mainile inghetate eram stranse in pumni si adapostite in buzunare. Stelele erau mult mai mici decat isi amintea ca erau vara...Ii era mai greu sa gaseasca steaua pe care o privisera amandoi. Ochii ii lacrimau din cauza frigului si clipea des. El o privea din departare. Era intuneric, dar ii vedea ochii sclipind in lumina lunii. Ea se opri si se concentra asupra stelelor. Era cu spatele la el acum. El incepu a face pasi mici inspre ea. Ajunse langa ea si-si ingropa fata in parul ei. Ii apuca o mana si ii indrepta degetul spre o stea izolata si foarte stralucitoare. Ea zambi si se intoarse cu fata spre el. O cuprinse cu bratele lui puternice, iar ea se prabusi in imbratisarea lui de care ii era atat de dor..

As vrea sa fiu o pasare sa pot zbura din locurile care nu'mi priesc... As vrea sa fiu catel sa pot adulmeca minciuna si sa fug de ea... As vrea sa fiu un melc sa nu ma mai grabesc in a lua decizii... As vrea sa fiu o albina sa pot zbura la floarea care imi place... As vrea sa fiu un copac sa'mi pot scutura frunzele atunci cand mi se murdaresc... As vrea sa fiu un animal nocturn sa'l pot privi atunci cand doarme... As vrea sa fiu un fir de iarba sa ma cutremur sub atingerea lui... As vrea sa fiu o raza de soare sa'i pot mangaia chipul oricand vreau... As vrea sa fiu o adiere sa'i pot simti parfumul atunci cand il ating... As vrea sa fiu a lui...

M-am indragostit de-o amintire...

Ne tineam de mana si goneam prin iarba de culoare verde crud care imi gadila gleznele de fiecare daca cand paseam. Se oprea din cand in cand lasandu-ma sa merg inainte tragandu-l dupa mine cativa pasi pana cand greutate lui se opunea. Se uita fix in ochii mei, figura fiindu-i inexpresiva. Isi continua apoi plimbarea lasandu-ma confuza in spate. Scuturam din cap incercand sa ma gandesc la altceva si fugeam ca sa-l ajung din urma. Dar nu dura mult si din nou si oprea... Ce se intampla? A decis sa nu stric plimbarea si sa astept pana ne asezam undeva ca sa incep cu intrebarile. Din fericire nu s-a mai oprit... Ne-am asezat pe o banca si am observat ca nu se uita deloc la mine. -Ce se intampla cu tine? S'a intors cu spatele mine. -M-am indragostit de-o amintire, a spus el vocea parca spargandu-i-se in mii de bucatele. Mi-am asezat capul pe spatele lui simtindu-i suspinele.Am simtit cum lacrimile imi inundau si mie ochii si se rostogoleau de pe fata mea pe tricoul lui. Parfumul lui ma calma, dar in acelasi timp sufletul meu tanjea dupa el. S-a ridicat brusc si cu o miscare rapida si sters lacrimile.S-a uitat in ochii mei si a vazut ca si eu plansesem.Mi-am plecat capul rusinata ca a trebuit sa ma vada in starea asta.Privirea lui era atat de calda, sensibila...Si felul cum se uita la mine...Era incredibil...Imi venea sa sar la gatul lui, dar ceva ma oprea...Daca nu simtea la fel...? Mi-a sters lacrimile de pe fata, iar apoi si-a trecut mana pe dupa gatul meu. Inima imi batea ca nebuna. Asta era momentul pe care il asteptam de cand ma luase prima data de mana. Dar in loc sa'i simt buzele i-am simtit tricoul care se imbiba de lacrimile mele. Plangeam in hohote in timp ce el ma strangea puternic in brate...

Pff...A trecut ceva timp de cand i'am cunoscut si m'au ajutat de prea multe ori asa ca este timpul sa le multumesc pe aceasta cale celor mai buni prieteni pe care i'a vazut intreaga lume.

O sa incep cu Bogdan deoarece cu el vorbesc in momentul asta:x

Bogdan e genul de copil nebun in preajma caruia nu poti sta suparat pentru ca in momentul urmator iti tranteste o perla de faci pe tine de ras:x Ma simt mai mult decat onorata sa am un prieten ca el si stiu ca ma pot baza pe el in orice problema as intampina.

O sa continui cu Sunshine(Dani):x

In ultima vreme nu am mai prea vorbit si nu mai pot suporta idea ca s'ar putea rupe relatia noastra de prietenie si pe aceasta cale as vrea sa'i spun ca il iubesc si ca voi fi in spatele lui mereu si la orice pas gresit pe care il va face voi fi acolo pentru a'l ajuta:x

Alee

Alexandra e nebuna care a reusit in 2 ani de generala sa se faca de neuitat si tampita cu care ma bat cu pernele descarcandu-ne nervii provocati de alti cretini:)) O iubesc si pe ea chiar daca are niste idei de ii bubuie mintea:))

Kyty:x

Kyty e persoana pe care o fac sa rada ca sa pot rade de rasul ei=))

Ciudat stiu, dar astea suntem noi:x Kyty e persoana care imi da ata mereu pentru bratari si care nu se supara cand "uit" sa'i fac si ei:))

Emm:x

Ea m'a invatat sa merg pe bicicleta baaai:)))

Si tot ea imi dadea cu sare pe zgarieturi:)) Si tot cu ea am cazut de pe canapea:))

Si tot cu ea am trait cele mai frumoase momente dintr'o simpla viata pe care o pot avea o mana de adolescenti de 15-16 ani:x

Ana:x

Cu Ana vorbesc atunci cand am nevoie de sfatul cuiva mai mare si cu mai multa experienta si ea este tipa aia de treaba care imi ia apararea si le arata ea cine e sefu' alora care se iau de mine:x

Waltiii:x

Walti m'a uimit in ultima vreme:O

Credeam ca e tipul care face caterinca non-stop, care nu stie ce e aia sensibilitate si care habar nu are ce e ala sfat.

Imi pare bine ca m'am inselat si gasesc in momentul de fata in el un umar pe care imi pot descarca sufletul>:D<

Ceciliaa:x(Degetel)

Este noua mea foarte buna prietena nebuna si mancacioasa pe care o iubesc si pe care vreau neaparat s'o vad:x

Din pacate sta in Pitesti (care are carnet sa ma anunte)

Si nu in ultimul rand Livia

Sora cretina care ma face sa rad si cu care ma uit la filmulete amuzante pe youtube pana facem pe noi de ras sau pana ne trimite mama la culcare

In incheiere vreau sa le multumesc tuturor pt tot ce au facut pt mine si sa le spun ca ii iubeeeeesc:x

Trecuse o eternitate de cand nu il vazusem.Aveam nevoie de putin timp pentru mine si unde altundeva il puteam avea decat in locul ala...

Mergand incet intr-acolo cu castile in urechi il vad cu cateva zeci de metri inaintea mea. Inima imi tresare si abia o pot stapani sa nu o ia la fuga dupa el. Incetinesc si hotarasc sa-l urmaresc si sa vad unde se duce. Sunt sigura ca daca m'ar vedea ar face stanga imprejur si s'ar intoarce asa ca prefer sa ramana un mister prezenta mea acolo.

Dupa cateva minute de mers observ ca avea aceeasi destinatie ca mine. Se aseaza langa apa, iar eu ma asez langa copacul din spatele lui. Daca nu ar fi acel pom, noi am sta spate in spate.

Ofteaza si simt ca si el se lasa pe spate sprijinindu-se de acel pom.

Inima mea bate disperata si ma tem sa nu fie auzita. Mainile mi se odihnesc pe covorul de frunze pe care ma asezasem. Imi este frig. Degetele imi sunt rosii si reci.

Lacrimi incep sa mi se scurga pe obraji si ceva cald imi atinge mana. Tresar si privirea imi ramane incremenita la mana care ma atinsese. Privesc in sus si ii vad ochii aurii pe fundalul albastru al cerului. Avea lacrimi in ei. Incep sa plang in hohote si sar la gatul lui.

Ofteaza. Iar rasuflarea lui pe obrazul meu este fierbinte in comparatie cu racoarea aerului.Degete calde mi-au atins fata, de la frunte catre barbie, lasandu-mi dare de foc de-a lungul pielii. Mainile lui imi apuca obrajii si inainte de a ma putea elibera buzele lui le apasa cu putere pe ale mele.

Trupul meu ardea, fiindca el era peste tot. Mainile lui imi urmau contururile pieii, impurpurand-o. Buzele lui gustau fiecare centimetru din fata mea. Spatele imi era zdrobit de trunchiul copacului, dar nu simteam nimic. Nu puteam simti nimic inafara de dogoarea atingerii lui. Mainile mele erau incuracte in parul lui, tragandu-l spre mine ca si cand am fi putut fi mai apropiati. Picioarele mi s-au infasurat in jurul taliei lui, copacul fiindu-mi parghia necesara...

M-a inconjurat cu bratele lui tragandu-ma la pieptul sau. Buzele noastre se miscau impreuna topindu-se de parca nu s-ar mai fi putut separa vreodata, ca si cum separarea n-ar fi fost lucrul inevitabil care urma si am simtit gustul sarat al lacrimilor noastre. Ale lui si ale mele.

Trezindu-ma parca din acea hipnoza m-am indepartat de el. Dar acea departare nu a durat mult pentru ca in momentul urmator, cu o smucitura puternica, ma apuca de mana si ma trage langa el picioarele impletindu-ni-se astfel incat sa ne pastram echilibrul. Ma saruta din nou. Bratele sale erau atat de stranse pe coastele mele, gura lui atat de energica pe a mea, ca in curand am ametit si am suspinat dupa aer.

In mintea mea constiinta urla la mine ca nu e bine ce fac in timp ce inima ma impingea spre el.

Intr-un final constiinta castiga acel razboi dintre sentimente si realitate si indepartandu-ma de el pornesc cu pasi mici si repezi spre casa...

Pentru ca il iubeam, indiferent de faptul ca era impotriva vointei mele, a trebuit sa-l mai privesc odata inainte de a pleca. Imi doresc sa nu fi ramas cu acea ultima imagine a lui in mintea mea...

S-a terminat...Asta a fost...Inca o luna din viata mea irosita fara sa ma aleg cu mare lucru din ea...

Asta e...Asa a fost sa fie...Poate ca e mai bine ca s-a terminat acum...cand nu s-a intamplat ceva mai grav...

Oricum era un fel de joc...test...pt mine...Si in plus nu e nici o diferenta acum de cum era inainte...

Pot continua sa numar zilele ca nu ma opreste nimic:-??

Si totusi...Ca trebuie sa existe si un "totusi"...

De ce simt ca totul sa prabusit in fata mea?

De ce lacrimile imi inunda privirea la fiecare 5 secunde?

De ce nodul nu dispare dupa ce beau o gura de apa?

De ce ma doare???

Era deja prea mult!

Nu mai puteam suporta:|

Cum putea fi asa indiferent?!

Cum?!

I-am trimis un sms: "Daca mai vrei sa-mi spui ceva vreodata in viata ta, vino la locul nostru diseara, la apus...Asta daca mai stii care si unde e locul nostru:-j!"

Cu lacrimi in ochi ma indreptam spre "locul nostru"...Era cu mult mai devreme de ora stabilita, insa nu mai puteam astepta...In schimb eram sigura ca timpul va trece repede in locul ala asa cum trecea mereu...

Din pacate insa, m-am inselat...Nimic nu era ca inainte...Fara el locul ala era doar un coltisor plictisitor al naturii unde timpul se scurgea incredibil de greu...

Cel putin era o zi frumoasa de toamna...razele soarelui dadeau frunzelor nuante minunate de portocaliu si verde...

M-am intins pe un petic de iarba aproape uscat si am inceput sa privesc frunzele care mai ramasesera in copacul ce era deasupra mea... Gandurile mele erau departe... Am inchis ochii...Cred ca am adormit...

Cand m-am trezit, el ma tinea in brate... Statea rezemat de trunchiul copacului langa care adormisem eu... Avea ochii inchisi. M-am ridicat incet sperand ca nu-l voi trezi, dar el nu dormea. A deschis ochii si mi-a zambit. Ah...zambetul ala m-ar fi putut topi in alte situatii, dar de data asta m-a infuriat.

M-am ridicat in picioare nervoasa si m-am intors cu spatele la el...

-Ce s-a intamplat, pui?

-Nimic!

-Pai si atunci?!

-Tocmai asta ma deranjeaza! De ce nu se intampla nimic?!

-Adica? Nu te inteleg...

M-am intors cu fata la el...Intradevar privirea lui era confuza.

-Pff...Evident ca nu intelegi. Pentru tine totul e ok pentru ca tu nu trebuie sa faci nimic.

-?

-Chiar trebuie sa-ti sun eu mereu ce sa faci? Chiar trebuie sa te imping de la spate in toti pasii pe care trebuie sa-i urmezi?

-Tot nu te inteleg...

-Stii ceva? Las-o balta!

Am inceput sa fug dezorientata din cauza lacrimilor care imi inundasera ochii... M-am impiedicat si am cazut... N-am mai avut putere sa ma ridic, in schimb m-am uitat in urma mea si am vazut ca nu se clintise din locul ala. Era incruntat si nu intelegeam de ce. Dintr-o data a clipit ca si cum si-ar fi amintit ceva si si-a indreptat privirea inspre mine. Ochii ii straluceau. Plangea. Eram socata...nu intelegeam. Daca ii pasa atunci de ce nu a fost in stare sa ma caute? Pasii lui zgomotosi mi-au intrerupt sirul gandurilor. In secunda urmatoare era langa mine. Imi intindea mana pentru a ma ajuta sa ma ridic...

Sateam fata in fata fara sa ne privim in ochi. Din cand in cand ii mai aruncam cate o privire pe furis pentru a vedea ce face. Era incordat vedeam asta...Mainile ii erau stranse in pumni, iar fata lui era crispata...indurerata. Imi parea rau ca vorbisem asa cu el...Poate ca pur si simplu nu-si daduse seama cum ma simt...Dar totusi, daca ma iubea asa cum zicea cum putea sta atatea zile fara sa ma vada sau sa vorbeasca cu mine?!

Privirea mi-a alunecat iar pe una din mainile lui si involuntar mainile mele i-au apucat-o. Si-a ridicat privirea la mine si o lacrima i-a alunecat pe obraz. Mi-am infasurat mainile in jurul lui simtind nevoie disperata a unei imbratisari. Dar mainile lui atarnau inerte pe langa corpurile noastre. Dupa cateva minute in care asteptam atingerea lui, mi-am dat seama ca el nu vroia sa ma imbratiseze. M-am indepartat incet si confuza de el. Nu indrazneam sa-l privesc in ochi.

-D...de ce imi faci asta?

Am tresarit la auzul vocii lui.M-am uitat la el. Plansese tot timpul asta...Arata distrus. Il ranisem atat de mult?

-Imi pare rau...Chiar nu stiu ce sa zic...Mai intai ma tratezi cu indiferenta facandu-ma sa tip si sa-ti vorbesc asa si acum plangi si ma faci sa ma simt oribil de vinovata...Nu mai inteleg nimic...

-Stii eram acolo pentru tine mereu...Tot ce trebuia sa faci era sa ma chemi...Din moment ce nu ai facut-o am considerat ca nu ai nevoie de mine...Si acum aflu ca am procedat gresit? Scumpo, am de un milion de ori mai multe drepturi sa fiu confuz decat tine...

-Ai dreptate...Ma simt oribil. Doar ca m-am simtit atat de singura in momentele in care nu erai cu mine incat am inceput sa arunc cu jigniri si cuvinte urate in toate partile uitand sa privesc situatia si din alte perspective...

Lacrimile incepusera sa mi se scurga pe fata...In momentul urmator eram din nou in locusorul meu de la pieptul lui inconjurata de bratele lui puternice si in acelasi timp delicate...Cu siguranta nu ma mai simteam singura.

Ne-am asezat pe malul apei privind in zare. Lumina palida a apusului ma facu sa ma intorsc speriata spre el.

Cu zambetul pe fata imi raspunse privirii confuze:

-Credeai ca o sa te las sa ma astepti pana la apus?!

Bineinteles ca timpul sa scurse foarte repede din momentul ala...

Ma intoarce cu fata spre el si imi sprijin capul pe pieptul lui. Nu stiu cu ce sa compar mirosul sau. Este un parfum propriu, la fel de unic ca al ienuparului atunci cand ploua in desert.

Isi pune mainile pe umerii mei si ma trage langa el.Ma ghemuiesc si mai aproape, desi caldura atingerii lui imi face din nou inima sa ma doara.Ofteaza. Rasuflarea lui pe obrazul meu este fierbinte in comparative cu racoarea aerului din padure

Cuvintele aproape ca nu inseamna nimic.Un efort inutil.Dar imi place sa ii aud vocea, indiferent ce spune.

A incercat sa ma sarute usor. Sunt sigura ca a incercat. Dar intentiile lui s-au transformat in fum.

Nu stiam de ce tanjeam atat de disperata dupa dragoste. Tot ce stiam era ca, acum ca o aveam, merita fiecare dram de rism, durere si zbucium ca pret de platit. Era mai bine decat imi imaginasem.

Plangeam amandoi...Lacrimile ne inundau privirile in timp ce mana lui o strangea cu putere pe a mea..

Eram doar noi doi, atat de apropiati incat cu greu puteam fi considerati a fi doi.Ma simteam de parca el face parte din mine, iar separarea noastra ar face ca pielea sa mi se rupa acolo unde suntem uniti.

A inchis ochii. Genele sale negre si dese erau ude de lacrimi. Le vedeam stralucind.Mi-am infaurat bratele pe dupa gatul lui si l-am tras mai aproape pana cand buzele lui le-au atins pe ale mele

Lacrimile lui s-au uscat inaintea a lor mele. In cele din urma, s-a indreptat si m-a tras iar in bratele lui. A asteptat pana ce am putut sa vorbesc, acel moment insa, nu a mai venit...

Pfff...Sincera sa fiu mi-am pierdut toata inspiratia de a mai scrie ceva frumos...pentru ca nu mai exista nimic frumos...

M-am saturat sa merg pe strada si sa vad pe chipurile oamenilor asezate tristete si nostalgie...Peste tot dai numai de oameni care dau prea multa importanta problemelor si uita sa se mai bucure de micile detalii care fac viata posibila...

La TV auzim numai despre cazuri de sinucideri, jafuri si criminali...Sau ce, cat si unde au mancat nu stiu ce vedete etc...

La capitolul filme, dramele au inceput sa reprezinte o mare parte din ele... Telenovelele sunt la ordinea zilei...

In piata te duci deghizat ca nu cumva sa te vad vreo cunostinta si sa te faca de ras ca nu-ti iei haine din "mol" de la nu stiu ce firme...

Case cu cat mai multe etaje...

Toata lumea este parca inscrisa intr-o competitie a vietii...in care daca iesi pe ultimele locuri esti izolat si luat de fraier...

Abia astept vacantele de maxim 2 saptamani in care merg la tara cu verisoarele mele iubite (Ana:x si Emm:x) si asteptam cu sufletul la gura povestile din tineretea bunicii noastre...Copilaria fara griji...Singura lor grija era sa aiba ce manca, iar apoi joaca era pe al doilea loc...Traiau gandindu-se doar la ziua de azi... Mintile lor imature nu erau incarcate cu grijile celor mari...

Noi acum stam si ascultam plangerile celor mari din lipsa banilor ca nu vom avea peste n ani cu ce sa ne platim facturile...

Gandeste-te frate daca ai azi ce manca si apoi preocupa-te de viitor...

Mentalitatile tuturor isi aleg propria carare care nu se intersecteaza cu alta...

Cand voi putea sa ma plimb pe strada zambind fara sa se uite cineva la mine ca la o ciudata?

Cand ne vom putea plimba cu prietenii razand fara sa se ia o baba comunista de noi?

Cand vom putea fredona pe strada melodia preferata fara sa rada de noi grupul de pitipoance de la coltul strazii?

Cand ne vom putea trai viata fara sa ne pese de parerea celorlalti?

Atunci cand iti pierzi cel mai bun prieten iti pierzi si o parte din tine...

Pierzi persoana careia ii spuneai totul, pierzi persoana cu care ti-ai fi petrecut timpul indiferent de starea ta psihica sau de momentul zilei, pierzi persoana care iti aducea zambetul pe buze in cele mai negre zile ale tale, pierzi persoana impreuna cu care radeai, pierzi persoana care te felicita atunci cand reuseai un lucru propus, pierzi persoana care iti respecta deciziile indiferent de cat de dureroase sau nu erau acestea, pierzi persoana care te-ar urma oriunde te-ai duce, pierzi persoana care te apara cand aveai nevoie...pierzi tot...

Ramai singur din cauza naivitatii de a crede ca in ziua de azi mai exista prietenie adevarata...

Astazi subconstientul tuturor egaleaza prietenia cu schimbul de servicii..:ma ajuti, te ajut, imi imprumuti bani, iti imprumut si eu si tot asa...

In fine...Poate sunt eu singura idioata care mai crede in prietenie adevarata...

Hai sa ne tavalim pe gresie si pe parchet in chiloti si in cel mai fericit caz si cu sutienul...

Hai sa ne dam pe "bu0t" cu cel mai sclipitor gloss si sa ne punem ochelarii de soare cu cele mai mari lentile indiferent de momentul zilei...

Hai sa ne cracanam cat putem de mult pentru ca flexibilitatea este un must have...

Hai sa mergem la magazine scumpe, sa probam haine si sa ne facem poze in cabinele de proba...

Hai sa mergem in baile cluburilor, sa ne urcam pe chiuvete si wc-uri si sa imprumutam telefoanele prietenelor noastre ca sa para ca avem telefoane "fara numar"...

Fetelor sunteti penibile:-j Nu stiu ce vreti sa demonstrati... Sunt momente in care as vrea sa orbesc ca sa nu ma mai doara ochii din cauza stralucirii voastre datorata cerceilor si lanturilor de "haur"!!!

Nu am dreptul sa judec pe nimeni, dar incep sa cred ca voi vreti sa aiba lumea parerea asta despre voi...:-j

Cand...?

Spune-mi cand m-ai privit ultima data in ochi cand vorbeam cu tine?

Cand ai ascultat cu adevarat ce-ti spuneam si nu ai dat "minimize" ferestrei mele?

Cand m-ai intrebat ultima data ce e cu statusul meu interesandu-te cu adevarat si nu din obligatie pentru ca te intrebasem eu cu o zi in urma acelasi lucru?

Cand m-ai bagat ultima data in seama pentru ca iti era dor de mine si nu pentru ca aveai nevoie de ceva de la mine?

Cand? Spune-mi! Cand?

Si spune-mi cand m-ai chemat ultima data afara pentru ca aveai nevoie de prezenta mea si nu pentru ca te simteai obligat sa ma inviti?

Si cand ai crezut cu adevarat cuvintele pe care mi le spuneai?

Si cand ai incercat ultima data sa ma faci sa rad pentru ca te durea sa ma vezi suparata si nu pentru ca nu puteai fii fericit in preajma mea cand eram trista?

Cand? Spune-mi! Cand?

Cand...?

Mainile ne sunt impreunate,capetele lasate pe spate,ochii inchisi.

Picaturi de ploaie ne ating pielea in timp ce vantul ne rascoleste trupurile si amintirile.

Isi trece mana pe dupa gatul meu in timp ce buzele lui le apasa cu putere pe ale mele.

Buzele noastre se impletesc in timp ce fulgere se aprind pe cer.

Ma ia de mana si incepem sa fugim.................

When I look into your eyes

I can see a love restrained

But darlin' when I hold you

Don't you know I feel the same

'Cause nothin' lasts forever

And we both know hearts can change

And it's hard to hold a candle

In the cols september rain

We've been through this such a long long time

Just tryin' to kill the pain

But lovers always come and lovers always go

And no one's really sure who's lettin' go today

Walking away If we could take the time to lay it on the line

I could rest my head

Just knowin' that you were mine

All mine

So if you want to love me then darlin' don't refrain

Or I'll just end up walkin' In the cold September rain.

Greseli

Naivitate

Durere

Frica

Liniste

Timiditate

Sperante

Amintiri

Viata

DRAGOSTE!!!

Stelele pareau mai stralucitoare ca niciodata.

Acolo, la pieptul lui, ma simteam desprinsa de realitate...

Acolo, la pieptul lui, traiam in lumea mea in care existam doar noi doi...

Acolo, la pieptul lui, ma cuprindeau toate sentimentele pozitive...

Acolo, la pieptul lui, mi-as fi petrecut tot restul vietii...

Imbratisarea noastra alungase frigul,foamea,setea,timpul...

Orele cu el mi se parea secunde, iar secundele mi se pareau ore...

Noi nu ne petreceam timpul impreuna la film, suc sau in parc, ca celelalte cupluri. Noi ne petreceam timpul impreuna uitandu-ne la stele sau la nori, prabusiti pe iarba sau pe malul apei privind apusul si aruncand pietricele in apa...

Noi nu ne declaram dragostea si nu vorbeam despre ce am facut cu prietenii. Pentru noi era suficient sa ne privim o secunda in ochi unul pe celalalt si ne-am fi spus cate-n luna si-n stele...

Noi nu ne faceam cadouri banale gen ciocolata, flori sau lantisoare si bratari personalizate. Noi ne daruiam unul celuilalt si asta era mai presus de orice.

Noi nu eram un cuplu. Un cuplu inseamna doua persoane. Ei bine, noi ne completam atat de perfect unul pe celalalt incat se putea spune fara nicio indoiala ca eram o singura persoana.

Seara aceea era speciala. Cerul ne confirma asta.

Luna plina incadrata de bolta presarata cu stele, arunca sageti palide de lumina asupra trupurilor noastre rastignite pe pamant.

Ne uitam unul in ochii celuilalt.Ochii lui negrii straluceau atat de tare in lumina lunii, incat imi vedeam vag chipul in ei.

Ma saruta delicat, iar eu i-am multumit intunericului ca nu m-a lasat sa-mi arat roseata obrajilor.

M-am intins dupa el si dupa ce i-am gasit mainile, m-am tras mai aproape de el.Bratele lui ma inconjurara si m-am ghemuit la pieptul lui.Buzele mele cautau vanand de-a lungul gatului lui pana cand ii gasira in sfarsit buzele.

Mi-am ridicat incet capul sa-i intalnesc privirea rabdatoare. Pe chip i se citea blandete; ochii lui erau plini de intelegere si nu de repulsie asa cum meritam sa vad. Ma privi plin de speranta, cu parul lui negru si incurcat de fiecare parte a fetei lui rugatoare. Nu merita toate crizele pe care i le faceam.Insa cu fiecare iertare imi dovedea mai mult cat insemn pentru el. Ma iubea si vroia sa ma faca sa ma simt speciala in fiecare moment petrecut cu el.

La pieptul lui, acolo unde el nu putea vedea, lacrimile mi se adunasera sub pleoape si o luara la vale pe obraji.

P.S. : Personajul masculin este imaginar. Aceste lucruri nu mi s-au intamplat niciodata...sunt pur si simplu visurile mele...Valabil si pentru restul postarilor!

M-am intors in pat, mi-am pus o perna pe fata si am incercat sa nu ma gandesc la absolut nimic.

Cu o alta respiratie adanca, m-am cufundat in cercetarea amintirilor care ma infricosasera, le-am infruntat cu dintii inclestati.

Imi simteam pielea mai fierbinte acolo unde ma atinsese el; era placuta aceasta caldura, dar vorbele lui erau mai fierbinti decat atingerea.

Am respirat adanc, iar lacrimile mi-au curs pe la colturile ochilor si s-au rostogolit pe la tample, in par.

Nu era corect. Cum sa fi gasit asta, sa fi gasit dragostea- acum, in ceasul al doisprezecelea?

Era rece cand el nu ma mai tinea in brate. Se facea si mai rece cu fiecare pas pe care il faceam departe de el.

Topul vrajelilor:

Arati atat de bine ca si soarele se invarte dupa tine

La o parte, la o parte, sunt doctor. sunati la o ambulanta, pana atunci eu o sa-i fac masaj cardiac si respiratie gura la gura.

Nu te supara, se mai fac inscrieri in fan clubul tau?

Te cheama Gilette? pentru ca esti perfect barbatesc

Am auzit ca esti buna la mate. stii cumva daca 69 este patrat perfect?

Spune-mi, te-a durut? ea: cand? el: cand ai cazut din rai

Da-mi telefonul tau un pic te rog, ceva e in neregula cu al meu... nu are numarul tau.

Daca frumusetea s-ar masura in minute, tu ai fi o eternitate

Stii cum e, cu femeile e ca si cu bicicletele. Daca n-ai camera mergi ca bou' pe langa ele

Tatal tau a fost terorist?de ce? pt ca tu esti o bomba...

Ea: Imi faci cinste cu un suc? El: Iti fac cu ochiu ca n-am bani acuma.

Scuza-ma esti o clona?pt ca ai fundul lui Jennifer Lopez, esti frumoasa ca Angelina Jolie si te misti ca Shakira.

Mi`am uitat replica acasa..mergi cu mine sa o iau?

Cred ca am probleme cu ochii, nu-i pot dezlipi de tine.

El:"sunt primul barbat din viata ta?" ea:"normal iubitule!"

Papuse daca ai frica de inaltime stau eu deasupra.. deci cum facem?

Crezi in dragoste la prima vedere sau e nevoie sa mai trec inca odata sa te indragostesti cu adevarat?

Sefule esti rujat la fel ca secretara ta,ma invoiesti astazi?

Ceasul meu magic spune ca nu ai pantalonii pe tine. Ah nu? Cred ca e cu o ora inainte...

El: Iuuuubitaa, daca nu eu, atunci cine?! Ea: Ah, cu siguranta prietenul tau!

EL: Ai ceva pe tateee EA: Ce? EL: Ochii mei

Ai o harta?pentru ca m-am pierdut in ochii tai

Chemati politia. Este ilegal sa arati asa de bine.

El: Imi dai, te rog, o poza cu tine ? Ea: Pentru ce ? El: Vreau sa ii arat Mosului ce vreau de Craciun !

Lumina palida a zorilor, atat cat se putea strecura printr-o mica fereastra, era prea firava pentru a trezi pe cineva.Ea o simti insa, deschise ochii incet, incerca sa uite visele noptii, pana se simti treaza. Isi cauta halatul de baie si iesi afara in intampinarea soarelui.

Plaja era racoroasa si goala. Se infasura si mai strans in halat si porni incet spre marginea marii. Cand atinse cu varful degetelor apa, se opri. Apa era calda. Isi purta apoi privirile in zare, asteptand rasaritul. In ocolul privirilor, descoperi departe o silueta invaluita in ceata. Tresari si-si duse mana la piept, dar imediat rase de spaima ei. Silueta nu putea fi decat a lui. Si-l inchipuia asteptand rasaritul intins pe nisip.

Ceata incepea sa se risipeasca si departe, departe la orizont aurora generoasa oferea privirilor voalurile ei infiorate de neinchipuite culori. Parea ca se savarseste o taina in acele departari ireale si ea o simtea prin arsurile care-i infierbantau trupul. Isi desfacu larg bratele ca niste aripi, se apleca lin pe spate, pentru a simti cum ii aluneca halatul de pe trup, se indrepta apoi , inchise ochii si se lasa toata invaluita si patrunsa de adieri si culori. Toate misterele care se oficiau departe, la marginea lumii, curgeau libere prin trupul ei. Ramase nemiscata, pana ce simti arsura soarelui in pleoape.

Nu voia sa vada rasaritul, voia sa-l traiasca, sa-l primeasca prin porii mariti, prin buzele intredeschise...

Inchise ochii, isi desfacu bratele si cu gura intredeschisa sorbi incet, indelung aerul in care se contopisera toate miresmele apei, cerului si pamantului. Isi mai lungi de cateva ori bratele , ca o pasare obosita care cauta zadarnic puteri, dar trupul i se franse. Simti nisipul arzandu-i spatele. Isi afunda si parul in nisip, isi desfacu si bratele. Parea ca se rastignise pe nisip. Adierile o inconjurau cu un vartej sau, poate, plutea in sanul visurilor ei.

Intr-un tarziu simti ca se apropie cineva de ea, auzi cum nisipul zgarie trupul celui care se apropie, ii auzi parca si rasuflarea, dar nu facu nicio miscare. Doar degetele desfacute se infigeau incet si adanc in nisip. Vocea care rasuna langa ea venea parca din departari, dar sfasia nemilos tesatura vaporoasa a poeziei;

-Marea se agita in adancuri...Isi prevesteste vijelia...

-Marea nu se agita in adancuri...Se agita visurile ei.

El isi desfacu bratele si se rastigni ca ea pe nisip. Degetele lui parca simteau caldura altor degete. Se afundara in nisip, pana intalnira bariera rece a apei.

-Noi imprumutam zvacnirile si framantarile marii...pentru ca e imensa, adanca, puternica.

-Marea ne cauta visurile, gandurile, sperantele...pentru ca vrea sa ne semene.

Trupul puternic de langa ea isi scutura nisipul, ca o ploaie. Simti nisipul pe trupul ei. Si atunci deschise ochii. Apa inghitise sageata unui corp. Ii cauta parca locul nasterii in spuma marii. Dar cand se intoarse pe tarm, era treaz, lucid, infrigurat. Isi cauta locul vechi. Urmele corpului se intiparisera adanc in nisip. Cand auzi din nou fosnetul nisipului, ea se ridica, imbratisa zarea cu trupul, inainta cu ochii inchisi, pana se prabusi in mare. Raceala apei i se strecura in corp. Ochii de pe tarm o priveau. Redevenise adolescenta care urca prea indraznet pe scara lumii. Cand se intoarse la locul ei, apa, cerul, pamantul reintrau in fizica si geologie.

-E rece si sanatoasa apa si necesara ca un ceas desteptator.

Isi infunda din nou parul si degetele in nisip.

-Altadata, demult, canta cu clopotele-i verzi...

-Cunosc poezia. Si pe cealalta o cunosc, cea pe care ai recitat-o inainte.

-...Sunt prea tanara. Si as vrea sa fiu sigura, incapatanata, obraznica. Sa iau un pumn de nisip si...si sa-l arunc oriunde!

-Esti tot ceea ce ai spus, dar mai mult ceea ce n-ai spus.Un copil care, in loc sa urce, sare.

-Iar altii, in loc sa danseze, coboara...Prefer persoana a treia...

-Vreau sa te privesc...in lumina...

-Pentru ce? Pentru a descoperi visuri in loc de meditatii, sperante in loc de nostalgii?

-In care parte a lumii?

-In cea acoperita cu un cearsaf de nisip, sau cu amintirea unor adieri.

-Si cu toate acestea nu esti facuta numai din visuri.

-Nu! Pentru ca eu insamantez visurile. Le arunc unde vreau, ca pumnul acesta de nisip.

Nisipul se raspandi in aer, apoi cobori ca stripii fini ai unei ploi obosite de vara pe trupurile amandurora. Poate ca nici nu-i simtira caderea.

-Oare tineretea sa fie cel mai frumos dar al vietii?

-E o cautare sau o simpla folosire a impersonalului? intreba ea.

El se ridica. Silueta lui trimitea umbre peste trupul ei.

-Iar maine iti vei impleti coditele in fata oglinzii, te vei razboi cu trigonometria, vei bea cu paiul sucul oferit de un coleg si vei scoate din sarite profesorul cu o intrebare stupida.

-De ce ai acceptat, de ce ai dorit aceasta conversatie?...Iata intrebarea stupida cu care vreau sa scot din sarite profesorul.

Ea sari ca un arc din nisip si se azvarli cu toata hotararea in apa marii. De pe tarm el o privea...

Gandurile insa roiau in jurul unei intrebari stupide, la care nimeni, niciodata, n-a putut si nu va putea sa raspunda...

Inscriau in nisip o linie dreapta.Stateau lungiti unul in fata altuia. Aproape isi atingeau fruntile.

-Ai vrut sa te gasesc.

-Am stiut ca ma vei cauta.

-Tu vrei sa stii totul? Raspunde-mi, desi e absurda intrebarea.

-Nu poti stii decat ceea ce vrei sa stii. Si intotdeauna vrei mai mult decat poti sa stii.

-Atunci inseamna ca umbli, umbli mereu. Dupa ce?

-Poate dupa niste scantei. Daca nu le prinzi la timp, se sting. Daca le prinzi...

-Dar focurile nu arunca scantei? Le arunca, nu au ce face cu ele...

-Noi adunam scantei ca sa facem focuri. Le cautam. In flori, in minereuri, in Cosmos, in noi...

-Nu vreau. Adica vreau, dar...Sunt si alte flacari care ard...in flori, in minereuri, in Cosmos, cum ai spus tu, insa prin noi...Si sunt flacari, nu scantei! Si culorile ard prin noi...

-As vrea sa-ti spun ceva. Mi-e sete de oameni buni. As vrea ca toti oamenii sa fie buni.

-Daca ar simti cum ii ard inauntru ideile...Dar de ce sa-i judecam noi?...

-Nu-i judecam, ii dorim.

-E tot o judecata. Ii dorim in raport cu idealul. Deci ii judecam in fata idealului.

-E departe. Zarea parca e la capatul marii. Dar cand ajungi la capatul marii, nu intalnesti zarea. Corabiile noastre cauta mereu zarea...

-Si tu vrei s-o intalneasca, sa poposeasca acolo...Acolo unde rasar toate culorile...Uita-te! Acum s-au mutat la asfintit.

-Le vad in ochii tai, scumpo...

-Stiu...S-au imbatat de culori...

______________________________________________________________

Parul ei flutura in vant, buzele ei cautau adieri:

-As vrea sa stiu un nume...Toti oamenii au un nume. Dar nu! Nu mi-l spune! Numele ti-l dau eu. Vei fi tu. Nu te voi numi altfel. Intelegi? Si, ca sa ma razbun putin, dar mai ales ca sa condensam intre noi timpul...Pentru ca totusi sunt un copil.

-Si eu ti-am gasit un nume. Dar nu ti-l voi spune. M-as simti si eu un copil.

-Nu vreau! Nu vreau sa fii copil, pentru ca nu trebuie sa fii.

-Stii ce se intampla? Ce se intampla intotdeauna? Copilul devine tiran.

-Numai daca i se da voie. Dar daca i se da voie, inseamna ca... nu poate sa nu i se dea voie...Nu?...Da, da! Stiu! Pentru ca n-as putea sa suport cuvintele. Cand le aud sau cand le citesc. Suna fals...

-Nu pentru cei care le rostesc.Eu nu stiu ca suna fals. Dragostea nu are niciun cuvant fals. Atunci cand se daruieste.

-Acum sunt proasta.Nu stiu de ce. Poate pentru ca pot sa-ti iau mana, pentru ca pot sa-ti cuprind capul, sa-ti dau linistita bratul meu, sa-ti cer tot viitorul...Nu stiu ce-mi dai, dar stiu ca pot sa cer. Si de aceea sunt proasta.

El inchise ochii. Ii lua numai mana.

-Tot ceea ce-mi ceri tu iti cer si eu.

-Nu-i asa ca prostii sunt indrazneti?N-am stiut ca am atata indrazneala...Dar nu-i adevarat. Nu am indraznit. Proasta sunt, dar nu am indraznit. Am crezut. Vezi? Nu-ti poruncesc eu, iti ascult poruncile...

-Nu-s porunci, sunt credinte, dorinte, idealuri.

-Oare am ajuns la ideal? Tu ai ajuns la ideal?

-Tu ai ajuns la ideal.

-Nu! Nu se poate! Daca tu crezi asa, atunci am ajuns prin tine. Si voi spune, in gand, cuvintele pe care le-au spus toti indragostitii lumii. Sau mai bine la persoana a treia, dar in gura mare: E DRAGOSTE!...Si adaug incet, in soapta, ca sa auzi numai tu: prima dragoste...

Robert Pattinson - Never think

I should never think What's in your heart What's in our home So I won't You'll learn to hate me But still call me baby Oh love So call me by my name And save your soul Save your soul Before you're too far gone Before nothing can be done I'll try to decide when She'll lie in the end I ain't got no fight in me In this whole damn world Tell you to hold off You choose to hold on It's the one thing that I've known Once I put my coat on I'm coming out in this all wrong She's standing outside holding me Saying oh please I'm in love I'm in love Girl save your soul Go on save your soul Before it's too far gone And before nothing can be done 'Cause without me You got it all So hold on Without me you got it all So hold on Without me you got it all Without me you got it all So hold on Without me you got it all So hold on Without me you got it all So hold on Hold on

Cum era proverbul ala? A da... "prietenul la nevoie se cunoaste".

Oare numai la nevoie trebuie sa apelezi la prieteni?Sau numai la nevoie esti recunoscut drept prieten?

Pff...Prieteni...:-j Prietenii sunt ca batistele...Plangi pe umarul unuia pana se uda si apoi fugi la altul cu umarul mai uscat:-j

Cata naivitate sa crezi ca mai exista prietenie adevarata:-j

Pff..

Of,of,of...A venit toamna...toata lumea face postari despre ea...se intristeaza... Vreau sa fiu o exceptie! Vreau sa fiu cea care vede ceva bun in schimbarea anotimpurilor. Desigur imi vor lipsi culorile verii, dar nuantele noi aduse de toamna ma vor fascina atat de mult incat voi uita sa ma gandesc melancolic la celelalte.. Imi va lipsi si caldura, dar vantul ma va imbratisa si ma va invata noi pasi de vals ce ma vor face sa uit de caldura aceea care ma trezea in fiecare dimineata facandu-ma sa trag jaluzelele pentru a ma ascunde de ele... Imi va fi dor si de prietenii cu care ieseam in vacanta afara, dar gandul ca incep liceul si imi voi face noi prieteni nu ma lasa sa ma intristez. Fiecare anotimp are farmecul lui, chiar daca ne mai alegem cate unul preferat. Ma gandesc ca daca cerul ar fi mereu de un albastru pur nu mi s-ar mai parea asa minunat neputand sa fac comparatia cu unul cenusiu, verdele ierbii nu mi-ar mai parea atat de racoritor daca nu i-as vedea firul rasarind din pamantul de sub zapada proaspat topita, gustul fructelor nu mi s-ar mai parea atat de fermecator daca nu le-as duce dorul iarna, mirosul florilor nu m-ar mai imbata daca nu as astepta cu sufletul la gura ca bobocul sa-si desfaca petalele... Si in plus..de ce sa ma intristez chiar acum cand vine ziua meaaaa! 16 ani baaai!!! Un deceniu si jumatate:O:)) Ma rog...gata cu narcisismul. Baaai mai vine si halloween-ul:) Vreau comment-uri cu ce costume a-ti purta daca v-ati duce la o petrecere ca la noi in Romania nu stiu mosii ce e aia Halloween deci nu ne prea putem duce la colindat:)) Mai pe scurt iubiti toamna si va va iubi si ea!P.S.:Si eu:x

Pff...ce dor imi e de timpurile de acum vreo 10 ani...Cand nu aveam nicio grija pe cap...cand ne bucuram de orice chestie marunta si ne sclipeau ochii admirandu-i pe cei mai mari decat noi...

Imi aduc aminte cand trebuia sa plec intr-o zi undeva cu mama, tata si sormea si imi facuse mama codite ca ale Irinei de la Asia...Eram atat de fericita8->

Si muzica...cand ascult acum o melodia care abia aparuse atunci ma gandesc ca le uram pentru ca erau difuzate atat de des...Si acum as da orice pt o zi cu muzica de cand eram mica..8->

Si ma gandesc ca pretuiam altfel lucrurile...si nu aveam atatea responsabilitati...Eram atat de fericita cand aveam atentia unuia dintre parinti macar pentru 2 minute...acum imi doresc sa raman singura acasa:))

Si scoala...era mai mult o distractie..nu intelegeam inca definitia prieteniei...nu stiam ce e dezamagirea...perversitatea...nu traiam cu teama de a-mi face prieteni noi care m-ar injunghia pe la spate...pentru ca erau toti de varsta mea...si nu stiau cum sa fie rai...Inca nu aveau gandirea lor proprie...

Si zilele...treceau mai greu...acum parca imi vine sa scot bateriile de la ceas doar pentru a vedea timpul stand in loc pentru cateva clipe...

Cand auzeam oamenii certandu-se nu intelegeam sensul cuvintelor lor...acum...sunt momente in care as vrea sa surzesc numai pentru a nu mai auzi nimic...

Daca s-ar putea da timpul inapoi....daca...Traim cu speranta ca vor veni timpuri mai bune...insa nimeni nu ne garanteaza nimic...

Multumesc Livia ca mi-ai facut cel mai frumos blog8-|

O sa-ti iau o ciocolata si o sa-ti dau bonul:> Restul e al meu;;)

Picioarele imi sunt ingropate in nisip. Simt atingerea valurilor ce aduc cu ele mii de scoici. Este un rasarit minunat. Apa straluceste sub atingerea soarelui. Pescarusii se trezesc la viata.

Mainile mele ii urmaresc curbele. Degetele ii ating corzile. Sunetele scoase de ea imi gadila auzul facandu-ma sa tremur de placere. Dar nu simt ca e a mea. Inca nu i-am deslusit misterul. Ma enervez. Tip. O arunc pe nisip cu toata forta. Inchid ochii asteptand prabusirea ei si picaturi de apa stropindu-ma din cap pana-n picioare. Dar deja trec mai mult de zece secunde so nu se aude nimic inafara de vuietul valurilor ce se sparg la picioarele mele. Uimita deschid ochii si ma intorc. Tot ce vad sunt stanci. Ma uit spre locul in care am aruncat chitara, dar nu o vad. Ma uit peste tot imprejurul meu, dar nu-i nici urma de ea.

Ma las batuta si ma asez pe nisipul ud. Lacrimi incep sa-mi izvorasca din ochi si sa-si croiasca drum spre barbie.

Este atat de liniste, cu exceptia marii care nu-si opreste niciodata simfonia. Soarele este deja deasupra mea. Linistea este intrerupta de un zumzet minunat. Ma ridic si incep sa alerg prin labirintul de stanci in cautarea sursei muzicii. Sunetul este familiar insa cine este cel care il provoaca?

Il gasesc stand pe o piatra, cu spatele la mine si cu fata spre mare. Ma asez langa el ascultandu-l. Nu-si ridica privirea catre mine, insa eu nu-mi pot lua ochii de la el. Se opreste brusc din cantat si se uita spre mare. Imi intinde mana si la fel fac si eu. Ma trage mai aproape de el mainile fiindu-ne impreunate. Imi asez capul pe umarul lui si simt cum ofteaza sub atingerea mea. Ramanem asa, nemiscati, cateva minute. Ma saruta din cand in cand pe frunte. Ma strange la pieptul lui tare, iar eu imi incolacesc bratele in jurul lui. Nu mi-a zis niciodata ca ma iubeste, dar nici nu am nevoie. Stiu asta. Amandoi stim.. Stand acolo la pieptul lui, ii ascult inima. Bate in ritmul celor doua cuvinte negraite, ca si cum ar avea limbajul ei codat.

Rareori purtam discutii. De cele mai multe ori ne pierdeam timpul stand imbratisati, in timp ce inimile noastre comunicau prin batai ritmate.

Ma dezlipesc de el simtind nevoia sa-i vad chipul. Se uita la mine cu ochii lui stralucitori si-mi zambeste. Ii zambesc si eu, iar el imi face cu ochiul. Ma uit in jos simtind cum o roseata mi se intinde pe obraji si un roi de fluturi mi se agita in stomac.

Se ridica brusc in picioare tragandu-ma si pe mine dupa el, mainile noastre fiind inca impreunate.Coboara de pe stanca, ajutandu-ma sa-l urmez. Imi face semn din cap inspre plaja, iar eu, intelegand ce-mi spune, incep sa rad spargand linistea ce domnise pe plaja pana in acel moment. Incep sa alerg spre apa, fara sa ma uit inapoi. Stiu ca ma va urma. Il aud cum rade in urma mea, sunetul auzindu-se ca niste clopotei agitati de mana unui copilas incantat de zgomotul descoperit. Il simt aproape ceea ce ma face sa alerg mai repede pentru a nu fi prinsa. Marea este la cativa pasi in fata mea. Un val imi atinge picioarele luand cu el nisipul ce mi se lipise de piele. Ii intind mana, iar el isi impleteste degetele cu ale mele. Ma uit la el, iar el imi zambeste. O secunda mai tarziu picioarele mele nu mai ating nisipul. O mana de-a lui trece pe dupa genunchii mei sustinandu-mi picioarele, in timp ce cealalta imi sustine restul corpului. Imi incolacesc mainile in jurul gatului lui, iar buzele mele le apasa cu putere pe ale lui. Incepe sa mearga spre largul marii. Deja apa ne trece de basin. Ma lasa jos, iar deasupra noastra pescarusii ne ofera un spectacol minunat.

Incepe sa rada, iar eu simt nevoia sa fac la fel. Stolul de pescarusi dansa pe melodia rasetelor noastre...

Totul e verde in jurul meu. O pata de culoare intrerupe monotonia padurii. Este un fluture. Micul curcubeu calator se asaza pe o frunza de salcam. Constrastul dintre vietate si restul naturii ma face sa observ amestecul naucitor de culori purtate de aripile insectei. Trecerea de la o culoare la alta este foarte rapida formand un model fabulos, demn de admirat.

Zborul lui ma face sa-mi indrept privirea spre cer. Ma intind pe spate, urmand sa dau frau liber imaginatiei. Copacii desi insa, au creat deasupra mea o cupola ce nu ma lasa sa vad cerul.

Intunericul de aici incepe sa ma sperie. Ma ridic si incep sa alerg, lasandu-ma in voia puterii picioarelor mele de a ma calauzi spre un loc familiar.Peste tot in jurul meu sunt numai copacii cu exceptia unei mici portiuni din fata mea unde soarele a reusit sa-si strecoare cateva raze de soare aratandu-mi un mic foisor plin de flori multicolore.

Aici este locuinta tuturor vietatilor din padure... Este si locul meu..

Un ciudat sentiment imi da senzatia ca ma simt ca acasa. Ma asez pe iarba studiind fiecare element ce alcatuieste acest minunat tablou.

O pereche de maini se asaza pe ochii mei facandu-ma sa zambesc. Le inlatur incet intorcandu-mi capul sa-i intalnesc privirea. Imi zambeste si el si se asaza langa mine. Ma ia de mana si eu nu-mi pot lua ochii de la el. Incepe sa admire si el tabloul la care m-am uitat eu mai devreme, insa pentru mine peisajul in comparatie cu el este o banalitate. Vine mai aproape de mine si ma strange in brate. In sfarsit pot sa-i simt mirosul cu care ma imbatam de cate ori aveam ocazia. Am inchis ochii simtind ca nu mai am nevoie de ei. Auzeam o inima batand. El zambi...Probabil ca o auzea si el. Era inima noastra...

Gonind spre o destinatie necunoscuta zambesc sub mangaierea soarelui. Mirosul naturii incepuse sa-mi devina necunoscut de atata timp de cand nu mai avusesem o escapada de genul asta...

Simt ca sunt fericita. Dupa atat de mult timp petrecut in depresii profunde, simt in sfarsit ca sunt fericita.

Nu-mi pasa daca peste doua minute ma voi intoarce la problemele mele.

Nu-mi pasa ca fericirea mea depinde de o rotire a volanului.

Sunt fericita si doar de asta imi pasa.........

Soarele a disparut acum...A fost inghitit de o padure intunecata. Fasia nesfarsita de asfalt a creat un tunel prin verdeata. Viteza nu ma lasa sa vad detaliile, insa ele nu-mi sunt necunoscute. O parte din mine este familiarizata cu natura. Acea parte se simte acasa...

Think,live,dream...

M-am saturat sa traiesc in trecut...

Vreau doar sa ma gandesc la trecut...Sa traiesc prezentul...Si sa visez viitorul...

Astazi am vizionat un film recomandat de un nou prieten:) Este un film extraordinar...Se numeste Hachiko si il recomand:)

Acest film da fiecaruia o lectie importanta de viata...

Inca un exemplu in care este dovedita loialitatea cainelui pentru stapanul lui...

Another dream...

Mă indrept spre locul imposibil de uitat. Nimic nu mai e ca inainte. Natura a preluat controlul acoperind totul cu o patură moale, verde și răcoroasă. Îmi doresc sa poată lua controlul și asupra minții mele acoperind toate amintirile pe care vreau să le uit cu iarbă. Mă întind pe spate privind cerul și norii. Închid ochii pleoapele inroșindumi-se în bătaia soarelui și întunecându-se ori de câte ori un nor acoperă soarele. Dar deodată întunericu-l durează prea mult. Ceva nu e în regulă. Nesiguranța mă face să deschid ochii și atunci îl văd. Îi văd zâmbetul specific lui și nesiguranța dispare. Mă arunc în brațele lui nepăsându-mi că nu m-ar putea ține. Tot ce contează e că e acolo pentru mine și nu voi lăsa pe nimeni să mi-l ia. Ne aruncăm trupurile tremurânde în iarbă cu ochii fixându-ne unul pe celălalt. Îi caut mâna printre firicelele de iarbă care mă gâdilă provocându-mi o stare de comfort. Degetele ni se împletesc într-un nod imposibil de desfăcut. O lacrimă îmi alunecă pe la tâmple înspre păr. O vede și o face să dispară printr-o mișcare rapidă și delicată. Îi zâmbesc asigurându-l că sunt lacrimi de fericire, iar el imi confirmă că a înțeles printr-un sărut dulce și scurt. Întind o mână vrând să o trec pe după gâtul lui, dar mâna mea nu poate cuprinde aerul. Dintr-o dată locul acela devine străin pentru mine. Totul este transformat în fum de un sunet infernal care se dovedește a fi soneria telefonului...